- Din punctul meu de vedere
Războiul din Ucraina mi-a demonstrat faptul că Uniunea Europeană nu are încredere în cetățenii săi. Era să zic în supușii săi. Nici NATO nu are încredere în cetățeanul care plătește taxe și impozite pentru înarmare. Spun asta deoarece sursele de informare rusești au fost suspendate.
Nu s-a întâmplat mare lucru din punct de vedere informațional, deoarece site-urile lui Putin sunt oricum precare, prezintă informații cu întârziere și într-un stil neinteresant.
Totuși, simplul fapt că accesul la astfel de surse a fost limitat mi s-a părut jignitor.
Frumusețea democrației și a libertății constă tocmai în respectarea dreptului de a judeca și a alege. În mod absolut sigur, europenii și americanii ar fi ales să condamne războiului Federației Ruse chiar dacă CNN ar fi transmis în mod egal știri din surse ucrainiene și rusești. Condamnarea ar fi fost chiar mai convingătoare, ar fi venit din străfundurile minții și sufletelor. În această situație, se naște întrebarea:
– De ce informațiile au fost cenzurate, de ce am avut cu toții impresia că propaganda ne sufocă ?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur:
– Pentru că cineva a avut ceva de ascuns.
Din câte mi-am dat seama, în toate țările UE presa a făcut pe dracul în patru să formuleze știrile doar în favoarea Ucrainei, adeseori fake-news-urile sărind în ochi. Lipsa preocupării pentru echilibru și imparțialitate, înlocuite cu tupeul de a prezenta situația doar dintr-un anumit unghi, mi-a semnalat faptul că principalele canale de comunicare ale societății occidentale au devenit atât de dependente de jocurile de interese politico – economice încât au renunțat la ideea de adevăr.
Ca să o spunem direct și fără ocolișuri, presa noastră și-a impus autocenzura.
Seamănă situația cu aceea din vremea comunismului, ori cu ceea ce se întâmplă acum în Rusia ? Nu seamănă, în sensul că, în Vest, nimeni nu merge la închisoare dacă scrie sau vorbește împotriva curentului oficial. Totuși, teama că dispar sursele de finanțare a făcut ca presa să fie părtinitoare.
A fost rău că presa Occidentului a fost părtinitoare cu Ucraina ? În niciun caz, chiar așa trebuia să fie, dar la nivel de comentarii, nu în ceea ce privește știrile.
Această situație în care presa unui întreg continent, ca să mă refer doar la Europa, se străduiește din răsputeri să fie de partea oficială, renunțând total la echilibru, este îngrijorătoare și naște o întrebare legitimă:
– Oare și până acum presa a făcut la fel, de pildă în războiul cu pandemia ?
O întrebare chiar mai neliniștitoare apare imediat:
– Oare pe viitor presa va prezenta doar punctul de vedere al guvernelor, al Bruxeless-ului?
Probabilitatea ca la ambele întrăbări răspunsul să fie unul afirmativ este uriașă. În consecință, tare mă tem că putem spune cu certitudine că:
– Marea presă europeană, presa considerată până acum liberă, ba chiar idolatrizată pentru independența ei, nu îi mai slujește pe cetățeni.
Cu regret o spun, dar fiindcă întotdeauna sau aproape, mica presă se ia și ea după marea presă, tare mă tem că pe cetățeni nu îi mai apără nimeni.
Aproape nimeni, asta ca să fiu mai indulgent.
Zilele acestea, a apărut un scandal românesc pe tema propagandei. Iulian Bulai, de la USR, a cerut demisia ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, pe motiv că nu a luat măsuri atunci când într-o sală de spectacole a Teatrului Național a fost distribuit un ziar zis de propagandă rusească. USR a considerat că ministrul trebuie să plece deoarece a permis paopagandei anti UE și anti NATO să își facă de cap la Teatrul Național din București.
Ideea este că spectatorul, iubitorul de teatru, presupus a fi un om cult, nu are suficient discernământ pentru ca nici cea mai perfidă propagandă să nu îl poată sminti.
Nu știu dacă ”Certitudinea” ( ce titlu tembel ”) este un ziar de propagandă rusească, dar știu că atunci când vociferezi de la tribuna Parlamentului împotriva unui anumit tip de propagandă, faci tu însuți alt tip de propagandă.
Ideea este că cetățeanul cult din România nu are suficient discernământ pentru a fi imun la orice fel de propagandă anti UE și anti NATO.
Mai grav, dacă nu are acest discernământ, înseamnă că în locul cetățenului trebuie să judece ce e bine și ce e rău domni precum domnul Iulian Bulai.
Vedeți ce ușor ajungem la ideea că noi suntem proști, iar cei care ne conduc sunt deștepți?
Am scris aceste rânduri pentru a atrage atenția că dacă statele din UE, oficialitățile din UE, Sistemul din UE au ajuns la concluzia că au cetățeni slabi de cuget, care trebuie feriți de propagandă precum copiii mici sunt feriți de focul de la aragaz, atunci am ajuns într-o situație extrem de gravă împotriva căreia trebuie să luptăm cu toată energia posibilă.
Ne flăm într-un moment de cotitură. Dacă vom accepta că doar anumite puncte de vedere sunt permise, înseamnă că renunțăm de bună voie la libertatea de exprimare, de fapt la orice fel de libertate.
Iar dacă renunțăm la libertate, păstrând doar concurența acerbă și consumul obsesiv, atunci vom face din Occident un IAD vopsit în culorile RAIULUI.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
