Ne uităm în urmă și vedem că istoria a înregistrat tot felul de idei și comportamente umane aberante pe care acum nu le putem explica. De pildă, cum a fost posibilă Cruciada Copiilor, ori cum a funcționat Inchiziția. Cum se face că oameni inteligenți au ars pe rug vrăjitoare, ce era în mintea lor ?
Probabil că peste o perioadă de vreme se vor întreba istoricii ce a fost în mintea noastră când am cheltuit pe înarmare, la nivel mondial, bani atât de mulți încât cu ei am fi putut hrăni acceptabil toată populația planetei și am fi putut asigura tuturor contemporanilor o asistență medicală decentă.
Dacă cheltuielile militare s-ar opri pentru un an, sunt sigur că ar ajunge banii pentru a ține populația în izolare până când pandemia cu Covid – 19 ar lua sfîrșit de la sine.
Zilele trecute, un om politic cunoscut prin ideile lui neconformiste scria pe Facebook următoarele:
„Absolut toți banii pentru armament (inclusiv cei care ar urma să fie bugetați pentru 2021) ar trebui redirecționați ACUM către SĂNĂTATE și către românii aflați în dificultate financiară!
Dacă lumea are conducători care direcționează trilioane de dolari anual către armament și activități militare și dacă aceeași lume mai are și mii de „analiști” și „experți” care ne asigură că e foarte bine așa, ATUNCI DE CE NAIBA arată lumea în halul în care arată? Am ajuns unde am ajuns pentru că i-am lăsat să facă toate tâmpeniile posibile cu banii noștri și în numele nostru…Și am mai ajuns unde am ajuns și pentru că am ales de prea multe ori să ascultăm toate bazaconiile marilor „experți”, când până și faptul de a sta cu ochii în tavan ar fi fost o activitate preferabilă!”
Cred că Liviu Pleşoianu, fiindcă despre el este vorba, a mai bătut un cui în sicriul evoluţiei sale politice cu această declaraţie. Va fi considerat un naiv iremediabil care nu merită să facă o carieră politică.
Simţim că politicianul acesta are dreptate, dar în acelaşi timp simţim şi că este dus cu pluta. Cum să iei banii de la înarmare şi să îi dai la spitale ? Cam la fel ar fi fost privit unul, în urmă cu 500 de ani, dacă ar fi spus,sus şi tare, că el nu crede în vrăjitoare.
Totuşi, simt nevoia să găsesc o explicaţie raţională la faptul că omenirea se înarmează crunt, în schimb un virus o pune la pământ. Pentru a vă sugera un drum în înţelegerea acestui paradox, vă voi spune o mică poveste adevărată.
Filip, Ducele de Edinbourgh, soţul reginei Elisabeta a Marii Britanii, a dorit neapărat să se întâlnescă în privat cu cei trei astronauţi ai misiunii Apollo 11 care a dus primii oameni pe Lună. În consecinţă, pe când făceau celebrul lor turneu mondial, Neil Armstrong, Michael Collins şi ”Buzz” Aldrin au fost invitați într-o încăpere a Palatului Buckingham pentru a sta de vorbă cu ducele la o ceașcă de ceai.
După un sfert de ceas de dialog, Ducele de Edinbourgh era profund dezamăgit de eroii săi, erau niște oameni cel puțin mediocri din punct de vedere cultural și sufletesc, nu erau capabili să spună ce au simțit pe Lună, dacă au avut vreo cugetare filosofică în afară de celebra frază construită de PR acasă cu ”Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire”. Executaseră în schimb, întocmai și la timp, toate comenzile necesare pentru ca omul să pună pasul pe Lună și să se întoarcă înapoi, pe pământ.
Pe mine, faza asta mă obsedează și mi se pare că spune multe lucruri despre civilizația noastră.
Iar bomboana pe coliva întâlnirii despre care vă povestesc este că Neil Armstrong, Michael Collins şi ”Buzz” Aldrin aveau, în momentul în care au ajuns la Londra, o gripă serioasă.
Cu totul altfel ar fi fost soarta omenirii din 21 iulie 1969 încoace dacă americanii ar fi trimis în misiunea Apollo 11 și un al patrulea om, iar acesta ar fi fost filosof, scriitor, pictor, pe scurt, un om de cultură.
Viziunea omul de cultură asupra cuceririi satelitului natural al pământului ar fi fost profund umanistă, ar fi aruncat o lumină metafizică asupra acestui eveniment epocal. Nu am mai fi avut doar un succes al ingineriei, ci și o depășire a condiției umane. Cred că americanii au fost foarte neinspirați când au trimis pe Lună doar simpli cosmonauți.
Omenirea este obișnuită să își privească destinul aproape exclusiv din perspectiva progresului tehnologic și al consumului și aproape deloc ca misiune divină, unică, magică, irepetabilă, tragică și infinit de frumoasă. Așa se face că avem grijă de tot ce vreți, mai puțin de noi înșine.
Ar trebui să ne spună multe faptul că atunci când s-au întors de pe Lună, americanii au luat gripă pe pământ.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
