- Din punctul meu de vedere
Am scris aici despre suferința psihică a criminalului de la Bascov și am arătat că omul nu a fost responsabil de faptele sale.
De ce am făcut-o ?
Pur și simplu din dragoste pentru adevăr, pentru ca semenii mei să știe că există în lume și această situație crâncenă în care mintea unui om cade în prizonieratul unor forțe bizare ale căror porunci este obligată să le ducă la îndeplinire. Mi s-a părut că presa și opinia publică ignoră posibilitatea unei asemenea situații și procedez corect atrăgând atenția asupra acestui fenomen.
Cu ce m-am ales ?
M-am ales cu un potop de insulte, de parcă eu aș fi vinovat că există schizofrenia pe lume. Mulți oameni au refuzat adevărul științific, mi-au reproșat că mă uit în cărți, au zis că ar trebui să le las la o parte și să privesc realitatea în față, ca și cum știința ar fi una, iar viața ar fi altceva.
Hai să zicem că nu ar fi trebuit să insist pe situația omului de la Bascov deoarece asemenea cazuri sunt rare, poate nu folosește prea mult să știm că există și așa ceva, însă m-am gândit că în afară de schizofrenie bântuie și alte boli psihice, mai puțin grave, dar care sunt ignorate în societate, în familie, iar cei care suferă sunt culpabilizați de parcă ei ar fi de vină. Nevrozele, depresiile, alcoolismul fac parte din viața oamenilor și nu trebuie să dăm cu pietre în cei care primesc acest diagnostic.
Așa gândesc eu, mulți gândesc altfel.
Am scris în nenumărate rânduri că trebuie să fim atenți la păstrarea suveranității României, pentru că altminteri vom pierde o bună parte din avuția națională care se va duce spre marile puteri.
De ce am făcut-o ?
Nu doar pentru adevăr, ci pentru oamenii săraci, bolnavi, bătrâni, pentru copiii care se culcă flămânzi într-una dintre cele mai bogate țări din lume. Am făcut-o pentru că nu e drept ca marile companii străine să scoată din țară impozitele pe care le datorează bugetului de stat, nu e corect ca ambasadorii să facă presiuni asupra guvernului, nu e normal ca UE să cumpere vaccinuri în baza unor contracte secrete și așa mai departe.
Cu ce m-am ales ?
M-am ales tot cu insulte, cu acuzația că aș fi comunist, putinist, anti-democrat, depășit, decrepit. Am înțeles că sunt români care nu vor ca asemenea adevăruri să fie scrise, deoarece ei sunt moderni, occidentali, evoluați.
Doamne ajută !
Am scris, de asemenea, că Occidentul ar fi putut evita războiul din Ucraina, în sensul că dacă știau că există un stat violent și un lider violent să nu facă totul pentru a incita să-și exercite violența. Nu mi s-a părut de bun augur ca NATO să își dorească, cu prețul unor război, așadar cu prețul morții, să ducă baze militare la granița cu Federația Rusă, precum mi se pare normal ca SUA să nu își dorească baze militare rusești la granițele sale. Cred că e cel puțin nepotrvit ca fiul președintelui Americii să nu își găsească altă zonă pentru afacerile lui și pentru orgiile lui decât în îndepărtata Ucraină. Spun lucruri simple, ușor de înțeles.
Cu ce m-am ales ?
Tot cu insulte, de parcă Putin ar fi frate-miu.
Am crezut că românii, precum toți europenii obișnuiți, oameni normali, cu familii și venituri normale, vor dori să știe cine i-a provocat pe ruși și de ce s-a ajuns la acest război și la aceste sancțiuni care ne vor înjumătăți, cel puțin, nivelul de trai, nouă și copiilor noștri, ne vor face viața atât de amară cum nu ne închipuiam vreodată.
Nu e bine să dai sfaturi fără să ți se solicite, dar totuși îi sfătuiesc pe cititorii mei agresivi să fie mai atenți la viața lor decât la viața mea, la statutul lor social decât la al meu. Eu, slavă Domnului, duc viața pe care mi-am dorit-o, m-am mutat de douăzeci de ani la țară pentru a fi mai aproape de natură, am câini, pisici, găini, pomi mici cărora le duc grija să se prindă, am pus porumb, de dragul de a-l vedea crescând, am în grădină șapte locuri ale mele unde îmi pot bea cafeaua, toată ziua citesc și scriu, am permenent proiecte de cărți și călătorii, am prieteni puțini dar buni și foarte deștepți.
Apropo de prieteni, cei care editează acest ziar sunt prietenii mei, iar acest editorial, care a apărut aici în urmă cu 28 de ani, va apărea în continuare și o spun cu zâmbetul pe buze că și dacă mintea mea s-ar împuțina sau ar lua-o razna, tot voi avea o rubrică aici, din dragoste și din respectul implicit datorat zecilor de mii de articole pe care le-am semnat de-a lungul vremii în cele patru publicații la apariția cărora am colaborat.
Vă doresc o viață ca a mea, dragi oameni care mă insultați, iar de statutul meu social nu aveți grijă, n-am absolvit eu o facultate de jurnalism, dar am predat la două facultăți de presă. Sunt psiholog, expert ONU în demografie, specialist în demografie istorică cu o diplomă la Paris, am urmat o facultate de teologie, am publicat peste 25 de cărți, am scris trei piese de teatru, sunt membru al Uniunii Scriitorilor, așadar oricâte înjurături mi-ați adresa, vă închipuiți, sper, că mă întristează dar nu mă ating, îmi provoacă doar milă față de cei care pierd vremea pentru a insulta, întorcând energii negative asupra lor, ceea ce nu e deloc bine, deloc bine pentru ei.
Probabil că, din când în când, trebuie să scriu astfel de lucruri, să dau amănunte din viața mea, pentru a arăta cu nu sunt un scârța – scârța pe hârtie, logofete, brânză-n cui, lapte acru-n călimări, vorba lui Ion Creangă.
Și pentru ca lucrurile să fie clare, vă mai învederez că din presă voi ieși, cum spun românii, doar cu picioarele înainte, voi scrie și voi înregistra materiale de presă până în ultima clipă a vieții și fiindcă omul propune iar Dumnezeu dispune nu se știe dacă voi mai trăi o zi, ori zeci de ani.
Scriu, dragi cititori, pentru a spune ce gândesc, sunteți liberi să luați aminte la articolele mele, intenționat scrise cât mai simplu și mai pe înțeles, sau să le ignorați.
Ignorați, ignorați, dar feriți-vă de ignoranță, fiindcă ignoranța îi face pe oameni să trăiască o noapte perpetuă, să fie morți de vii !
Salutare, până data viitoare.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
