- Din punctul meu de vedere
Vreo câteva ziare au făcut spume la gură pe motiv că Alina Gorghiu l-a pus pe valetul ei de la Pitești, consilierul Mihai Coteț, în consiliul de administrație de la Engie România S.A.
Să le fie rușine ziarelor, pentru că dl Mihai Coteț a făcut ceea ce a fost mai bine pentru el și familia lui, fiindcă de asta s-a băgat în politică și pentru asta îi duce olița de noapte Alinei Gorghiu.
Păi, ce credeați ?
Evident, ca membru în acest CA, omul nostru va băga în buzunar, fără să facă absolut nimic, poate doar să care un dosar cu mapa, o indemnizație mai mare decât salariul unui profesor universitar.
Domnule Coteț, jos pălăria !
Când un om fără niciun talent ajunge să facă performanță într-un domeniu, merită felicitat. Coteț n-are în capul lui nicio idee politică, vorbește chinuit, dezlânat, ilogic. S-a remarcat în urmă cu doi ani prin faptul că i-a condus în mod dezastruos campania electorală lui Sorin Apostoliceanu, iar în urmă cu un an prin votul dat împotriva ghiozdanelor pe care Primăria dorea să le ofere copiilor. O vreme, i-a făcut o cretină opoziție primarului Cristian Gentea, după care s-a lăsat, fiindcă nu îl mai ascultau nici ai lui.
Pentru Coteț, plecarea lui Miuțescu și descălecatul (!) Alinei Gorghiu au fost mană cerească, omul s-a insinuat imediat în preajma cucoanei pe post de pudel care dă iute din codiță.
Cățel, codiță, coteț – unele nume par predestinate.
Aud că nu va fi candidatul PNL la Primărie, deoarece Coana Joițica îl preferă pe prefectul Perianu, un om ceva mai sobru, iar de pudel a scăpat cu această numire la Engie.
În fine, în urmă cu decenii, când scriam, tot în acest ziar, că legea prin care politicienii pot face parale ca membri în consiliile de administrație este una strîmbă, n-ați fost atenți, dragi cititori, nu ați reacționat, ați preferat să ziceți că sunt eu comunist și nu înțeleg ce este democrația.
Acum, căpușele astea ne-au înfrânt.
Înfrânți vom rămâne.
X
A trecut la Domnul academicianul Eugen Simion. A fost criticul meu literar preferat. Îmi aduc aminte că în prefaţa la ediţia operelor lui G. Călinescu a Academiei, Eugen Simion a spus ceva grav şi anume că din cauza criticilor literari care iubesc lucrurile sofisticate, deoarece îşi justifică astfel meseria, romanul a devenit excesiv de experimental.
Nu pentru asta îl amintesc însă aici, ci pentru o întâmplare stranie din viața mea care este în strânsă legătură cu regretatul.
Pe când învățam demografie istorică la Paris, am dormit pe sub poduri și în mansarde, apoi m-a căutat la facultate un alt recent dispărut, profesorul Claude Karnooh, de la Sorbona, care mi-a spus că îmi găsise o gazdă la periferie, în Kremlin – Bicetre, la o anume domnișoară Danielle Macon.
M-am dus la adresă, am găsit-o cu greu, pe vremea aceea metroul nu ajungea până acolo, am fost nevoit să iau și autobuzul, până la o stație cu un nume simpatic – Les Coquettes.
Danielle m-a primit bine, nu mi-a cerut chirie, toate bune și frumoase.
Ei bine, într-o seară, când proprietăreasa mea nu era acasă, am căutat prin bibliotecă și, ce să vezi, am dat peste o carte a lui Eugen Simion: ”Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, titlul amintind de Eclesiast și de Albert Camus.
O citisem acasă, îmi plăcuse enorm cartea asta, totuși, m-am apucat să o răsfoiesc și, minune mare ! Pe la o pagină, spre final, viitorul academician povestea că atunci când a predat la Paris, a locuit la domnișoara Danielle M., undeva în Kremlin – Bicetre, chiar la stația Les Coquettes, iar fata avea o motocicletă, ba chiar îi dăduse o dată să fumeze o țigară de marijuana.
Coincidență perfectă, absolut perfectă ! Era același apartament, la aceeași adresă, aceeași proprietăreasă, cu același nume, cu aceeași motococletă, aceeași țigară de marijuana.
Atâta doar că din carte reieșea că profesorul se cam amorezase de Danielle, pe câtă vreme eu nu, nu era genul meu, ca să zic așa.
Peste ani, i-am povestit marelui critic această întâmplare și a rămas cu gura căscată.
Ce coincidență cosmică făcuse să locuim amândoi, la interval de câțiva ani, la aceeași domnișoară, în marele Paris ?
Sau fusese vorba de o întâmplare secretă legată de servicii secrete ?
Profesorul Eugen Simion s-a înroșit, a transpirat, s-a bâlbâit.
Era clar, fusese îndrăgostit de Danielle.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
