De ce avem oameni mediocri în funcții cheie

• Din punctul meu de vedere

Am petrecut noaptea dintre ani acasă, cu nevasta, cu câinii lângă noi, la gura sobei. De când moda pocnitorilor și a bombelor sonore numite artificii a căpătat proporții infernale, nu mai putem pleca la vremea sărbătorilor de iarnă fiindcă trebuie să avem grijă de câinii noștri, care se panichează, încearcă să se ascundă în gaură de șarpe și riscă să facă infarct. Câinii mari vor să rupă uși, porți, garduri, să fugă undeva, departe de canonadă. Nu înțeleg care este bucuria pe care o au unii de a da cu petarde continuu, din ajunul Crăciunului și până după Sfântul Ion, dar tare mă tem că acest obicei îl au mai ales cei abonați la ajutorul de șomaj și alte ajutoare sociale. Fenomenul exprimă o stare rudimentară de civilizație și cultură, iar sistemul de învățământ poate fi arătat cu degetul pentru atitudinea sălbatică a unor oameni față de animale.
Îmi cer scuze că am început astfel și m-am luat cu vorba, dar mă sufoc de fiecare dată de indignare văzând că legea rămâne neclară, iar unii confiscă strada și cartierele de sărbători semânând teroare în rândul posesorilor de câini.
Altul este subiectul articolului, nici nu știu cum am ajuns să vorbesc despre petarde.
Ba da, voiam să spun că rămânând acasă am putut să îmi reiau munca din prima zi a anului și m-am apucat să citesc cu pixul în mână cartea de aproape 700 de pagini intitulată ”Putea să fie altcumva”, semnată de fostul șef al DNA și judecător la final de mandat al CCR, Daniel Morar.
Este cea mai importantă carte politică din 2022, a apărut la final de an și a devenit imediat bestseller.
Nu mă voi apuca să analizez cele 700 de pagini. Am remarcat să autorul face referire și la dosarele panale ale unor oameni pe care îi cunosc personal, cum ar fi Adrian Năstase, Constantin Nicolescu sau Mircia Gutău. A fost interesant să văd lucrurile și din perspectiva procurorului.
Esența acestei cărți constă însă în altceva, anume în faptul că răspunde clar la o întrebare pe care ne-o punem mulți români:
– De ce, cu mici excepții, avem oameni mediocri în funcții cheie și de ce avem o țară care miroase a mediocritate ?
Daniel Morar spune așa:
”În toți acești ani, demnitari ai statului și-au oferit serviciilor de informații obedienta lor mediocritate în schimbul protecției și a sprijinului pentru avansarea în carieră. Așa se face că trăim într-un stat în care nu se întâmplă aproape nimic semnificativ fără girul serviciilor secrete și în care actul de decizie la vârful puterii este distorsionat adesea prin intervenția lor. Sunt structuri care își măsoară succesul prin numărul de persoane pe care reușesc să le recruteze și să le instaleze apoi în poziții de putere. Demnitarii acceptă în mod firesc intruziunea, oferind supunere și ascultare serviciilor de informații, precum în ierarhia bisericească,dar știind că primesc ceva la schimb în viața asta, iar nu în cealaltă. Dacă păcatele punctuale ale serviciilor secrete încă pot fi corectate, faptul că în mod constant au promovat și au susținut oameni mediocri în funcții publice de anvergură și-a pus definitiv amprenta și a deformat societatea românească. Trăim într-o țară mediocră și din cauza lor”. (p. 633).
În curând, se va împlini un deceniu de când scriu despre Statul Paralel. Nu exagerez cu nimic dacă spun că în această perioadă am primit mii, probabil sute de mii de insulte pe rețelele de socializare pentru că am îndrăznit să spun ceea ce spune astăzi un judecător al Curții Constituționale a României. Articolele mele au fost blocate pe Facebook, audiența lor a fost și este ținută în frâu prin motode electronice. Știam însă că, mai devreme sau mai târziu, se va vorbi deschis pe acest subiect de către oameni a căror competență este greu de contestat.
Daniel Morar crede că în România s-a instalat frica față de serviciile de informații.
Într-un articol care se referă la cartea lui Daniel Morar, Alina Mungiu – Pippidi scrie că:
– ” Realitatea justiției din România de azi e aceasta, SRI e deasupra legii și magistrații se tem de el, mai ales că intervine în alegerile pentru conducerea lor și are proprii candidați și agenți de influență pe care îi împinge în funcții ca să își păstreze acest statut (…) Reforma serviciilor secrete ca parte a admiterii României în NATO a fost deci doar parțială, și aducerea lor în sfera statului de drept rămîne o sarcină colosală pentru viitor.”
În carte, Daniel Morat se miră că atunci când a adus la cunoștința unor factori de decizie de la Bruxelles ceea ce se întâmplă în Româna cu cârdășia dintre serviciile de intelligence și justiție sau cu amestecul acestor servicii în politică, nu a fost ascultat.
De ce ? Aici, îmi permit o explicație personală, anume că State Paralele există, sub o formă sau alta, în toate țările, comunicând subteran unele cu altele, formând un fel de apă freatică a societății și ținând în frâu clasa politică, înclusiv pe liderii europeni. Ba chiar cred că acest tip de comunicare este transatlantic.
Războiul din Ucraina a făcut să vedem mai limpede câtă mediocritate și obediență zace în liderii europeni, ca să nu mai vorbim despre ai noștri.
De ce ? Pe anumite pagini, cartea lui Daniel Morar dă explicațiile necesare sau sugerează modul în care trebuie să dezlegăm șarada.
Daniel Morar își încheie mandatul la CCR la momentul oportun, deoarece s-a stabilit că judecătorii nu vor fi sacționați dacă nu respectă Constituția României.
Pe când voiam să trimit acest text la redacție, a apărut în presă un articol semnat de avocatul Florin Constantin Durgheu în care este tras un nou semnal de alarmă. După art. 139 din Codul de Procedură Penală, Ministrul Justiției dorește introducerea unui nou articol, respectiv a art. 1391 , cu următorul conținut :
(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal”.
Structurile secrete nu cedează, vor în continuare tot mai mult control.
Aici este problema, iar chestiunea cu petardele care terorizează câinii pare așa, un răsfăț de om care nu are altă treabă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)