Temperamente politice argeşene

Din punctul meu de vedere

Vreau să le fiu prieten lui Adrian Miuțescu, șeful liberalilor din Argeș și lui Ionuț Moșteanu, deputatul USR de Argeș, spunându-le că trebuie să se trezească din visele de mărire fiindcă la PSD Argeș a venit un șef nou pe nume Mînzînă.

Ar fi fost mișto de tot pentru domniilor lor să o aleagă Ciuma Roșie argeșeană pe Maria Dinu, fiindcă ar fi fost ”ejusdem farinae”, cum ziceau strămoșii latini, adică din aceeași făină, dacă făceai niște gogoși politice din făina Maria Dinu sau din făina Miuțescu ori Moșteanu ar fi avut același gust.
Le spun amicilor liberali și useriști că Ion Mînzînă este genul de om care atunci când devine șef, se schimbă la față. Stă pitulat când e adjunct, face pe mortul în păpușoi, însă când ia puterea chiar vrea să și-o exercite.
Că așa stau lucrurile, s-a văzut în urmă cu o săptămână, când a fost trimis la plimbare simpaticul pădurar Dorin Mărășoiu, pe motiv că îi făcea bezele lui Ponta. De când nu ați mai văzut un pesedist argeșean dat afară?
Ascultați-mă ce vă spun, dragi Miuțescu și Moșteanu, Mînzînă e hard worker, a luat județul la picior și ține discursuri peste tot, mici capodopere de comunicare rural – urbană. Fiți atenți că omul e orator, a stat mult pe lângă Vadim și nu a frecat menta.
Au fost câteva epoci succesive în PSD Argeș. Epoca balcanică l-a avut ca președinte pe Filip Georgescu. Epoca fanariotă l-a avut pe marele Constantin Nicolescu. A urmat epoca minimalistă a lui Șerban Valeca, moment în care pesediștii erau puși să îl aștepte pe Godot, ca în piesa lui Becket. Acum, suntem în epoca pe ei, pe mama lor, iar tonul îl dă Ion Mînzînă.
Desigur, dragii mei Miuțescu și Moșteanu, adversarul vostru Mînzînă are o problemă cu greaua moștenire. Trupa social – democrată din Argeș a rămas în continuare un arhipelag, zici să sunt Insulele Capului Verde, ajungi de la un parlamentar la altul numai dacă iei barca și te ajută vântul.
Insula Mircea Drăghici chiar s-a scufundat, a creat statul paralel câteva cutremure și un tzunami, rezolvând problema. Mircea Drăghici a fost dat de exemplu pe unitate în sensul că cine va face ca el, ca el va păți. Deși omul nu se lamentează, țin să observ că aici se petrece o dramă, dar despre asta, cu altă ocazie.
Ion Mînzînă e șmecher, procedează ca americanii în Orient, va aduce pe capul arhipelagului democrația Biroului Județean, adică îi dă pe marii oameni politici obișnuiți fiecare cu feuda lui să îi mănânce fiarele în arenă, adică primarii.
Pe primari nu îi interesează cum te cheamă, poți să fii profesor doctor ca Dan Manu și Șerban Valeca, te execută ca pe Saddam Hussein. Mai ales Dan Manu pare că se pregătește să fie victimă sigură, sensei Valeca având inspirația să facă un pas înapoi la momentul oportun, ceea ce pe primari i-a impresionat, ei fiind, nu-i așa, inimi sensibile atunci când îi lasă interesul să fie.
Acestea sunt lucrurile pe care țineam neapărat să le împărtășesc cu amicii Miuțescu și Moșteanu, iar după cum bine vedeți l-am scos din această ecuație pe Cătălin Bulf fiindcă la PMP lucrurile sunt mai simple. Pe de o parte, PMP își vede visele spulberate, în sensul că nu are cum da președintele Consiliului Județean câtă vreme alegerile vor fi directe, iar fenomenul Dănuț Dinu a fost tornadă, însă riscă să devină vânt de primăvară.
În paranteză fie spus, din domnul Dănuț Dinu ar ieși un candidat pe cinste, cu condiția să îl bage cineva în ședință, să îi explice că un dandy are totuși un număr limitat de admiratori. Trimis rapid la o școală de campanie, Dănuț Dinu s-ar întoarce cu mult schimbat în bine, fiindcă așa cum am mai spus, are stofă, îi trebuie însă croitor.
Să se trezească așadar din visele de mărire Miuțescu și Moșteanu și să treacă la munca de jos, mai ales că de la București nu vin deloc vești bune pentru domniile lor. Valul liberal încă nu s-a spart, dar e destul timp până în iunie. Spart pare însă electoratul de mall al lui Ionuț Moșteanu, dacă nu se bagă ceva la reducere, nu trece de 15 %.
Riscând să îi irit pe amici, voi spune că doar un singur om se poate bate cu Ion Mînzînă în Argeș, anume Mircea Andrei. Au amândoi carismă și retorică, se urăsc suficient unul pe altul, dacă avem noroc să îi vedem în dezbatere directă, va fi o nebunie. În context, spun că Adrian Miuțescu a făcut o mare prostie ratându-l pe Mircea Andrei. Cred că ar fi înclinat balanța.
Ziceam de curând că, desigur, Mircea Andrei e de dreapta, e iohannist precum a fost băsist, dar președintele PER Dănuț Pop e un naționalist ”sans peur et sans reproche”. PER a fost partener în acte al PSD Dragnea în alegerile europarlamentare, alături de PNȚCD, chestiune de ținut minte de către liberali dar și de pesediștii argeșeni.
Tema acestui articol rămâne însă Ion Mînzînă, cel care ar putea fi sarea și piperul alegerilor din acest an în Argeș. Îi sfătuiesc pe adversarii săi să îl ia în serios, să nu considere că repetând ca tonomatul că a fost PRM-ist îl vor culca la pământ.
Temparamentul PSD Argeș se va schimba în următoarele patru luni, din melancolic și puțin nevrotic va deveni flegmatic spre sanguin.
Să nu zică domnii Miuțescu, Moșteanu și ceilalți că nu le-am spus.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)