Covid–19 spune românilor povestea lor

Din punctul meu de vedere

A fost o dată ca niciodată un popor naiv care îşi uitase toate proverbele, nu mai ştia că nu tot ce zboară se mănâncă.
Covid – 19 ne spune, practic, povestea noastră, aşa cum a fost şi cum nu ne-am fi reamintit-o dacă nu venea năpasta.

Ne-am dat altora medicii, considerând că e normal să îi şcolarizăm şi să facă practică pe banii noştri pentru ca apoi să ajungă să îi trateze pe străini. Ceea ce era o prostie fără margini ni s-a părut a fi, deoarece aşa ni s-a spus că este, cea mai nobilă atitudine. Munciţi voi şi daţi-ne nouă rodul muncii voastre în numele unor principii. Principii care, ce să vezi, nu se aplică şi în sens invers.
Le-am dat străinilor asistentele pregătite în şcolile noastre, cu bursele noastre, fiindcă ni s-a spus că aşa stau lucrurile în lumea civilizată, trebuie să dai tot pentru un principiu. Al naibii principiu, funcţiona doar în interesul altora.
Am pronunţat cuvântul ”străini” ? Rușine mie, nu-i așa ? Am fost învățăți că toți suntem o mare familie europeană și am acceptat asta deși era vizibil de pe planeta Marte că în această familie unii dau și alții primesc.
Am desființat ”Hexi Pharma” în urma unor evenimente care aminteau de filmele cu spioni și ne-am zis că așa e normal, să tăiem răul de la rădăcină.
Am pus pe butuci fabrici de medicamente pe principiul că putem importa leacuri mai bune.
Am ras Institutul Cantacuzino în urma unor scandaluri bine regizate, dar care până azi ni s-au părut demne de teoria conspirației.
S-a ajuns în incredibila situație în care industria românească să nu fie capabilă să producă niște amărâte de măști chirurgicale și niște dezinfectanți de doi bani. Nu ne-am întrebat nicio clipă dacă nu cumva la mijloc sunt planuri făcute din 70 sau 90 sau 999 de pași care să ne lase singuri în fața unor situații despre care unii știau că vor veni.
Ni s-a pus în față o instanță morală numită Diaspora. Diaspora știa mai bine ca oricine ce este statul de drept și ce este democrația, pe cine trebuie să avem la Cotroceni și pe cine la Palatul Victoria. Cine crâcnea în fața Diasporei era comunist, vândut rușilor, ticălos de-a binelea.
Mă gândeam azi, la cafea, ce ar fi ca a doua zi după încheierea crizei să ne trezim cu un MCV pe motiv că nu am respectat statul de drept și nu i-am băgat la pușcărie pe medicii care ne-au tratat. Nu râdeți, nu înjurați, puneți deoparte acest articol și discutăm după aceea. Deja Arafat și Streinu – Cercel au un dosar pentru că ar fi divulgat informații care trebuia să fie ținute la sertar. Care informații ?
Scenariul meu cel mai trist este că procurorii, după criză ori chiar în timpul crizei, vor deschide dosare penale pe motiv de tratament preferențial și obținerea de avantaje de imagine sau politice sau naiba mai știe de care.
S-a spus că statul este cel mai prost administrator pentru a da tot pe mâna unor persoane private, iar românii au acceptat fiindcă asta li s-a băgat în cap de către o propagandă plătită de acele persoane. Priviți presa din România și băgați, vă rog, de seamă, că 80 % are capital străin. Ce ne va spune nouă prin presă capitalul străin, să păstrăm ce avem pentru noi, ori să dăm ce avem altora?
Exact în buza crizei discutam despre faptul că se pregătește o lege prin care să i se ia țăranului porcul din bătătură, după care ar fi urmat să i se ia și găina și cloșca de pe ouă. Priveam aceste lucruri ca fiind ceva firesc, profund evoluat, teribil de modern. Ce s-ar fi făcut în aceste zile miile de muncitori concediați din cauza crizei medicale, ce ar fi mâncat ei dacă nu ar fi avut acasă porcul sau găina? Din acest punct de vedere, stăm mai bine decât întreaga Europă, încă avem zarzavat și găini și porc.
Tot în buza crizei vorbeam despre cât de bine este să se privatizeze sistemul medical, să meargă toți banii la companiile medicale private, iar acum așteptăm să ne scoată statul din necaz.
Nu sunt sigur că din povestea pe care ne-o spune Covid – 19 vom învăța chiar totul, dar măcar ceva tot vom învăța. Sper că mai ales principiile reale, cinstite.
Fiindcă este normal să avem economie concurențială dar nu este normal să acceptăm o balanță din start înclinată. Este normal să funcționăm democratic dar nu este normal să ne spună alții cum să votăm. Nu de mult, o doamnă din Portugalia, mare șefă la socialiștii europeni, ne dădea lecții de axiologie politică. Oare ce o mai fi făcând doamna, sper că nu o atinge coronavirusul.
Dacă, după criză, după miile de morți care vor urma, ne vom întoarce la vechile obiceiuri, va însemna că nu am înțeles nimic din mesajul pe care ni-l dă viața. Sper că vom reține măcar câteva învățăminte.
Să negociem tot, se ne întrebăm dacă e în interesul nostru ceea ce ne spun alții. Să încercăm să rămânem uniți, să nu mai aruncăm peste bord tot ce a fost bun pe motiv că e vechi și depășit.
Marți seara, când au fost interzise toate marile manifestări, mă gândeam la cât de mult criticam în ultima vreme Simfonia Lalelelor, mândria Piteștilor. Ba că să nu mai vină copiii, ba să stea oficialii pe trotuar. Iată cu acum nu mai avem deloc Simfonie, să avem grijă ce cerem că s-ar putea să ni se întâmple.
În fine, sper că vom învăța că moda, banul, mașina nouă, mall-ul, filmele de groază, vila de prost gust, fuga de părinți și bunici, plecarea afară cu orice preț nu sunt dumnezei în fața cărora trebuie să ne închinăm.
Covid – 19 spune românilor o poveste. Sper să îi înțelegem tâlcul.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)