Din punctul meu de vedere
Dacă intuiți care sunt raporturile dintre epidemia cu coronavirus și deciziile politice, puteți să ignorați acest articol.Îl scriu doar pentru cei care încă nu sunt lămuriți.
Principiul de la care trebuie să plecăm este că virusul acționează ca un virus și politicienii ca politicienii , chiar dacă e pandemie. Ce e cu prostia asta, mă veți întreba.
Înainte de a veni cu un răspuns, vă informez că nu cred că acest virus a fost creat în laborator dar nici nu exclud total ipoteza. Mă îngrijorează datele care ies la lumină cu privire la anumite simulări de pandemie care au fost făcute cu puțin timp înainte de a afla toată lumea că există un virus numit Covid – 19.
Pe 18 octombrie 2019, „Johns Hopkins” Center for Health Security din Baltimore a efectuat un exercițiu de simulare a unei epidemii de coronavirus denumit nCoV-2019. În exercițiul denumit Event 201 „Simularea unei pandemii de coronavirus”, a fost „simulată” o scădere a pieței bursiere de 15%. Simularea a avut loc cu doar două luni înainte de apariția COVID-19, iar acesta este numai un exemplu de informație care te poate pune pe gânduri.
Probabil că nu vom afla niciodată dacă aselenizarea a fost pe bune sau un film demn de Hollywood, dacă 11 septembrie a fost un atac terorost sau o înscenare pusă la cale de Big Brother, ori dacă acest Covid – 19 este sau nu artificial.
Au existat întotdeauna conspirații, puneri la cale în spatele ușilor închise și de aceea nu îi înțeleg eu pe cei care nu vor să audă despre ceea ce se cheamă ”statul paralel”. El există peste tot, în toate țările, iar cu cât un stat este mai evoluat și mai puternic, cu atât fratele său paralel este și el mai dezvoltat. Evident că statului paralel nu îi convine să fie strigat pe nume și de aceea se preface că nu există. Este ca în poveste aaceea cu bărbatul care, prins cu alta în pat, îi spune nevestei că nu e el.
Revenind la relația dintre virus și politicieni, haideți să vedem care sunt cele două tipuri de interacțiune și cum au hotărât șefii României să procedeze.
Pandemia se va opri doar din două cauze, iar a treia nu există. Fie populația lumii se va imuniza într-un procent semnificativ, fie apare vaccinul. Până aici, lucrurile sunt clare.
Intervine însă un al treilea factor în discuție, fiindcă de obicei lumea se mișcă în funcție de cifra 3. Este vorba despre factorul economic.
Politicienii au avut la dispoziție scenariul cel mai bun pentru a stopa pandemia, anume izolarea totală în așteptarea vaccinului. Imediat ce s-au gândit la un asemenea scenariu, guvernanții lumii s-au și speriat, gândindu-se la ce se poate întâmpla cu economia. Bine, bine, au zis ei, salvăm oamenii de la moarte, dar ce ne facem după aceea? Apoi, dacă noi stăm în izolare și economia noastră se prăbușește, oare nu facem acest sacrificiu degeaba ? Fiindcă, nu-i așa, populația nostră nu se imunizează și după ce dăm iarăși liber la activitatea normală, vine unul infectat din cine știe care țară și o luăm de la început. Dacă nu apare vaccinul, ce ne facem ?
Punându-și aceste întrebări, politicienii au renunțat la ideea izolării totale. Vă rog să observați însă că le-a trecut prin cap exact scenariul invers, adică să lase lumea să se miște în voie. Așa a gândit Boris Johnson la început, așa pare că gândește Trump în momentul de față.
Dacă lași oamenii în pace și doar îi avertizezi asupra pericolului, câștigi două lucruri, anume imunizezi populația și nici nu pierzi din punct de vedere economic. Îți permiți însă această strategie doar în cazul și numai în cazul în care ai un sistem medical puternic, capabil să absoarbă cazurile grave. Îți permiți și dacă ai studii cu privire la modurile de reacție politică ale națiunii pe care o conduci. Dacă nu le ai, ori nu ești sigur pe aceste studii, faci ce a făcut Boris Johnson, adică te schimbi de la o zi la alta. Nu e exclus să se schimbe și Trump.
Evident că marile corporații din țara ta au un cuvânt de spus, în spatele ușilor închise.Ele ar vrea ca lumea să meargă la muncă și profiturile să crească în continuare. Companiile farmaceutice ar vrea și ele același lucru, mă refer la cele care sunt sigure că au suficientă forță încât să producă tratament și vaccinuri. Celelalte ar vrea exact invers.
Observăm așadar dansul diabolic între virus, politicieni și marile companii. În funcție de raportul de forțe dintre acești trei factori sunt luate anumite decizii.
În România, lucrurile au fost mai simple deoarece noi nu avem un sistem medical cât de cât performant. Fiindcă era clar că va muri lumea în chinuri, s-a mers cu claritate pe varianta totalei izolări. Iohannis și liberalii au luat în calcul și faptul că românii sunt mai nevricoși și nu ar ezita să îi scoată din istorie în cazul în care statul ar lăsa prea multă lume să moară fără asistență sau măcar o simulare a asistenței medicale. De fapt, va fi mai mult o simulare.
Trecem peste crima de a nu fi fost luate măsuri de aprovizionare cu echipamente de protecție atunci când se vedea cu ochiul liber, nici nu trebuia să îți spună serviciile secrete, ceea ce se întâmplă în China. Iohannis și guvernul lui au fost cu mintea la alegerile aniticipate și au expus medicii la îmbolnăviri, ceea ce se observă acum. Este, repet, o crimă peste care nu se ve putea trece niciodată, fără a fi însă convinși 100 % că un guvern PSD ar fi procedat mai bine, dar vorba aceea, hoțul neprins e negustor cinstit.
Mi-ar fi plăcut să vorbim despre altceva și anume cum ne va schimba pe noi toți, în bine, pandemia. Observ că multă lume trage nădejde în acest sens.
Eu cred că după virus vom fi ce am fost și mai mult decât atât.
Nebuni după bani.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
