Vă doresc să nu vă ia valul

• Din punctul meu de vedere

Cred că noi, cei care scriem la ziar, ar trebui să renunţăm la stilul consacrat şi copiat de toată presa lumii şi să comunicăm mai direct, ca de la om la om. Fireşte că eu, de unul singur, nu voi putea schimba nimic, ar însemna să mă lupt cu morile de vânt, dar îmi propun ca pe alocuri, cel puţin, să scriu ca şi cum aş vorbi personal cu fiecare dintre domniile voastre. Fiind vorba despre o discuţie între noi doi, iubite cititor, nu între mine şi toţi cititorii, se subînţelege că voi fi subiectiv.

Asta e o altă meteahnă a ziariştilor, anume să lase permanent impresia că sunt obiectrivi, că au ei o înţelegere cu Dumnezeu care le spune de fiecare dată care este adevărul ce trebuie promovat la gazetă.
Nu există decât foarte puţine adevăruri pe lume, de pildă că trebuie să nu faci rău, în rest, totul e subiectivitate. Aceste aspecte le înţelegi însă doar după ce ajungi la o vârstă coaptă şi, ajută mult în acest sens, să citeşti toată viaţa. Îmi aduc aminte că pe la 19 ani, când îl studiam la cursul de istorie a filosofiei al profesorului Gheorghe Vlăduţescu pe filosoful irlandez George Berkeley râdeam de mă prăpădeam. Un râs interior, nu vă închipuiţi că îmi permiteam să stric eu seminarul profesorului Vlăduţescu. Râdeam pentru că Berkeley susţinea că totul, dar absolut totul este o imagine subiectivă, lumea se prezintă ca o producţie a minţii noastre, ca şi cum (explic eu acum) psihicul ar fi un studio de la Hollywood care toarnă un film. Să ştiţi că şi studenţii lui Berkeley râdeau de el zicându-i că de ce poartă umbrelă când plouă, mai bine să închidă ochii şi în acest fel ploaia să nu mai existe. Acum, l-am înţeles deja de ani buni, chiar de decenii pe Berkeley,în sensul că oricum am da-o, tot ceea ce ştim, simţim, percepem este rodul minţii noastre, iar realitatea nu prea ştim unde se află. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg, descoperit acum aproape o sută de ani, îi dă dreptate lui Berkeley.
Să ştiţi că v-am tot dus cu vorba şi am luat-o pe ocolite deoarece vreau să vă spun astăzi un singur lucru şi nu ştiu cum să o fac pentru a nu supăra pe nimeni.
Vreau să vă spun că virusul Covid – 19 este un bilet la o tombolă pe care nu doriţi să îl câştigaţi. Au dreptate cei care spun că mulţi nu au niciun simptom (20%), foarte mulţi fac forme uşoare, dar dacă ai neşansa să faci o formă gravă, mori în chinuri. Este ca şi cum pe planetă ar cădea, permanent, câteva mii de mici fragmente de meteoriţi. La scară planetară ar fi puţini, dar dacă te loveşte unul în moalele capului şi eşti dintre cei cu căpăţâna mai puţin rezistentă, în câteva zile eşti la doi metri sub pământ.
Văd că ocolesc în continuare miezul mesajului meu, aşa încât voi spune de-a dreptul, abrupt, în puţine cuvinte ceea ce am de spus.
Dacă vă ţin curelele, rămâneţi în izolare şi după data de 15 mai. Dacă aveţi suficiente parale încât să vă puteţi hrăni şi să vă plătiţi facturile, voi şi familia voastră, dacă o aveţi, ignoraţi măsurile de relaxare. Guvernul şi-a făcut datoria, a încercat să vă obişnuiască pe cât posibil că distanţarea socială, dar mai mult nu poate face fiindcă nici un guvern nu îşi poate ţine prea mult timp oamenii în izolare şi asta din nenumărate motive.
Unii s-au plictisit şi nu mai vor, alţii nu mai au resurse, alţii nu vor să îşi piardă locul de muncă, alţii nu înţeleg care e treaba cu virusul şi pandemia. Toţi aceştia vor ieşi din izolare, dar dacă puteţi, domniile voastre să nu ieşiţi.
Conform principiului că celui care are i se va mai da, iar celui ce nu are i se va lua şi ceea ce are, puneţi-vă la bătaie toate resursele materiale, mentale şi sufleteşti pentru a risca pe cât se poate mai puţin până vin tratamentul şi vaccinul.
Există diferite grade de risc, pornind de la cel aproape de zero în care staţi acasă, aşadar evitaţi mişcările inutile, drumurile care nu sunt neapărat necesare, tăiaţi de pe listă orice activitate care vă pune în contact prea apropiat cu alţii, direct sau indirect.
Guvernul v-a arătat care este calea, acum îşi ia mâna de pe voi fiindcă nu are ce face, viaţa economică, aşa cum o ştim, îşi cere drepturile ca un balaur înfometat. Printre altele, îşi cere ofranda în morţi de coronavirus. Nu mulţi, dar nici puţini, aduceţi-vă aminte de Boris Johnson care spunea că în fiecare familie vor exista morţi de plâns în urma acestei pandemii. Poate că a exagerat, dar totuşi a vrut să spună ceva interesant.
Dacă puteţi să faceţi parte dintre acele familii în care nimeni nu moare de la Covid -19, faceţi-o folosindu-vă baniişi mintea. Acolo unde sunt bani mulţi, nu e nevoie de prea multă minte, dar dacă banii sunt puţini, mintea trebuie să fie multă, în compansaţie.
Desigur, domniile voastre faceţi ce credeţi, dar eu v-aş sfătui să discutaţi cu propriul eu şi cu cei apropiaţi ce stil de viaţă adoptaţi pentru a diminua riscul. E cam umilitor să mori de coronavirus cu câteva luni înainte de a fi pe piaţă şi tratamentul şi vaccinul. Lăsânt la o parte ghinionul, vă asigur că mulţi cad victimă şi pentru că sunt un pic cam proşti şi nu înţeleg cum ceva nevăzut îi poate doborî. Nu înţeleg şi îi ia valul.
Vă doresc să nu vă ia valul.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)