Scanarea temperaturii la intrarea în magazine a creat o mulțime de controverse în România.
Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care nu au nimic împotrivă și cei care se opun categoric. Motivele sunt variate, dar cei mai mulți susțin că li se îngrădește libertatea și sunt nemulțumiți că li se ia temperatura de un paznic sau portar. Noile reguli ale stării de alertă, impuse de guvern, obligă practic toți oamenii care vor să intre în orice instituție publică sau privată, magazin sau firmă, să treacă testul temperaturii: cine are peste 37,3 grade, măsurate la nivelul pielii, nu are acces. Există controverse legale despre corectitudinea acestei măsuri, dar mai ales medicale – despre eficiența termoscanării în lupta cu pandemia de coronavirus. Au apărut mai multe îngrijorări în legătură cu legitimitatea acestei proceduri: este temperatura corpului o „dată personală” care nu poate fi prelevată fără acordul persoanei, se încalcă regulile GDPR (regulamentul european pentru protecția datelor personale), este vorba de un „act medical” abuziv?
“Termoscanarea” este o procedura medicala care ar trebui efectuată cu consimțământul expres al persoanei, de cadre medicale cu aparate omologate și instrucțiuni de utilizare vizate de către autorități și nu dată în sarcina comercianților fără expertiză medicală.
Considerăm că obligarea verbală a persoanelor la acceptarea procedurii medicale a termoscanării și condiționarea accesului fizic în magazin de rezultatele discutabile ale unui aparat “termoscaner” ordinar, manipulat de către paznici sau salariați din comerț, este un abuz față de cetățenii care doresc să intre în magazin pentru cumpărături.
De altfel, operația de luarea a termperaturii este si inutila intrucat este de bun simț faptul că există nenumărate motive de creștere bruscă a temperaturii, altele decât infecția cu COVID-19.
Procedura de luare forțată a temperaturii persoanelor care doresc să intre în magazin impusă firmei în relația cu clienții, încalcă:
– art. 5 al Conventiei de la Oviedo intrata in vigoare in Romania din anul 2001,
– art. 16, alin. (1), art. 22, alin. (1) și (2), art. 26, art. 53 din Constituția Romaniei. Articolul 22, al. 1 – Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. Iar al. 2 – Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
Articolul 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
– art. 14 și art. 17 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului și art 1 din Protocolul 12 din aceeași Conventie,
– art. 3, 7, 8 21, 38, 48, 53 și 54 din Carta drepturilor fundamentale a UE.”
C.Z.
Notă: Părerea dvs. contează pentru noi…. Spuneţi-vă părerea la
