- Din punctul meu de vedere
Problema cea mai gravă este că suntem un popor distrus moral, asupra căruia s-a acționat câteva decenii după un plan științific. Nu a fost de ajuns să ni se ia totul, pentru a ajunge o națiune săracă, a fost nevoie să rămânem fără demnitate și curaj pentru ca niciodată să nu ne mai putem aduna, să nu mai ridicăm capul în veci.
Misiunea pare a fi îndeplinită.
Am avut de multe ori bănuiala că suntem puși în situații absurde în mod intenționat, pentru a rămâne perplecși, secând tot ce ar mai putea rămâne din voința națională. Ni s-au perindat prin fața ochilor arestări la ordin, privatizări ostile, împrumuturi al căror sens nu l-am știut, manifestații trucate, campanii electorale vizibil controlate din exterior, ingerințele ambasadorilor, atitudinea de grof a președintelui, pervertirea presei, anihilarea istoriei naționale, gogoașa corupției, fantoșa statului de drept, idolatrizarea partenerilor strategici, pierderea de sub control a celor meniți să ne apere averea, slăvirea derapajelor de tip nevrotic, alte și alte zeci și sute de lucruri absurde cu care ne-am obișnuit aproape perfect.
Spune președintele Camerei Deputaților că forțe din exterior se amestecă în alegerile interne de la PNL, iar președintele țării aruncă în derizoriu acest țipăt de disperare, ce e drept tardiv și venit din partea unui om care credea că cine sare scapă de condamnare.
Ironia istoriei este să îl vedem pe Ludovic Orban făcând apel la tradiție și valori naționale, la credință și istorie, luându-i locul lui Dragnea și riscând să împărtășească o soartă asemănătoare.
Cel mai recent episod atinge sublimul în materie de sfidare a națiunii de către partenerii stretegici și slugile lor mai mult sau mai puțin secrete. Milioane de români o văd sau ar trebui să o vadă pe Clotilde Armand dansând printre buletinele de vot ale românilor din sectorul 1. Este simbolul clar al călcării în picioare a votului și țara rămâne pasivă, semn că totul este rezolvat, pacientul nu se va mai ridica niciodată în picioare.
Practic, nimic din ceea ce ni se putea întâmpla mai rău, mai jignitor, mai sfidător nu a fost omis, urmează momentul în care ni se va spune în față totul, va veni un publicist credibil, de talie națională, care ne va mărturisi:
– Gata, jocul s-a sfârșit, fugiți sau tăceți din gură, România nu mai există și nu va trebui să mai existe în veci, asta a fost soarta și altceva nu s-a putut face.
Vom afla că în plan personal încă mai avem ceva de făcut dacă vrem să ne salvăm, anume să iubim mișcarea LGBT, mișcarea BLM, să îngenunchem pe stadioane, să lăsăm ONG-urile să ne educe copiii, să vorbim cu oroare despre liderii țărilor care încă mai luptă pentru onoarea națională. Va mai trebui să îi lăsăm pe impostorii intelectuali antrenați, tocmai pentru că sunt impostori intelectuali, să ocupe funcții în statul nostru capturat, jurând că acesta este pură democrație, justiție, corectitudine. Corect incorect, curat murdar, hoție pe față, prostire fără perdea, manipulare cu rânjetul pe buze.
Fără îndoială, cei mai inteligenți vor scăpa lăsându-și în urmă mormintele strămoșilor, uitând limba și dansând cum li se cântă, pe alte meleaguri. Ceea ce nu înțeleg inteligenții este că se strânge cureaua de la periferie spre centru, așa încât urmează ei, occidentalii,de baștină sau de import, la rând. Li se va lua ultima fărâmă de suflet și nu vor avea unde să se refugieze, fiindcă prieteni nu vor fi, vecinii stau încuiați în case, nebunii cu acte în regulă vor fi stăpânii străzii.
Drepturi și libertăți?
Uitați aceste noțiuni, dacă nu ați știut când să le apărați, acum este prea târziu, au fost deja golite de conținut, votul este doar un ritual vechi care trebuie îndeplinit doar pentru liniștirea sufletelor pustii.
Vor mai bântui prin lume câteva grupuri considerate secte mai mult sau mai puțin periculoase, care vor citi cărți și se vor bucura de muzică, poezie, artă plastică, balet, teatru. Acești oameni vor fi nebunii zilei de mâine, lăsați să își aleagă relativ liber locul ghetoului, cu condiția să comunice doar ei între ei, fără ecou în exterior. Toți, cei nebuni și cei sănătoși vor primi aceeași rație din tot ce îți trebuie pentru a trăi fără sens și a muri fără a lăsa nimic în urmă, până la treptata pustiire a frumoasei planete albastre.
Presa va fi blog, vlog, ceva olog.
Tot ce este afirmat va putea fi contrazis, într-un relativism deplin care va măcina memorie și iubire, voință și năzuință, în așa fel încât sufletul să fie locul gol prin care bate vântul unei istorii fără istorie. Au mai fost profeți, unii dintre ei mincinoși, care au prevestit apocalipse care mai de care mai iminente și mai întunecate. Dacă umanitatea s-a reabilitat este că nici măcar nu decăzuse cât se credea, în sensul că mama era mamă și tata era tată, domnul, domn și doamna, doamnă, miniciuna și adevărul încă nu fuzionaseră, copiii erau ai părinților, iar cultura și arta păreau substanțe nobile. Mai ales credința era cea mai dulce hrană. A fost odată ca niciodată.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi).
