- Din punctul meu de vedere
Fiindcă îi iubesc pe cei care, precum copiii, cred că păpușile de la teatrul de păpuși nu au păpușari, le voi spune o poveste veche.
În jurul anului 250 înainte de Hristos, un consilier al regelui indian Chandragupta a scris un tratat de manipulare în care găsim câteva idei adorabile. Iată ce scrie consilierul Kautilya, laudat fie-i numele pentru că i-au trecut prin cap aceste minunate idei:
”Inspectorul general va solicita locuitorilor de la orașe și sate, dacă este nevoie, contribuții, pentru a duce la bun sfârșit anumite lucrări. Agenții secreți vor vărsa o sumă ridicată, în mod public, pentru a servi drept pildă și pentru a permite regelui să ceară tot mai mult și de la alți supuși. Falși învățăcei vor aduce reproșuri celor care vor da mai puțini bani. Oamenilor bogați li se va cere să verse maximum de aur pe care îl pot da. Cei care vor face donații regelui din averile lor, de bunăvoie și cu generozitate, vor fi onorați, primiți la curte și decorați. Agenți secreți deghizați în magicieni vor lua banii comunităților păcătoase sub pretextul de a le proteja. Se va provoca o stare de panică anunțând sosirea unui demon aflat pe un arbore din oraș, în care va fi pitit un om ce va scoate tot soiul de sunete diavolești, după care, un agent al regelui deghizat în ascet va strânge bani de la oameni în vederea alungării demonului”.
V-a plăcut ? Haideți să vedem ce frumoase expresii a folosit Kautilya, dragul de el:
– Agenți secreți.
– Falși învățăcei.
– Stare de panică.
Au trecut aproape 2300 de ani de când a fost scris acest text, în cadrul unui tratat care se cheamă Arthasastra, adică Știința Statului, dar degeaba, sunt printre noi cetățeni care nu admit în ruputul capului că sunt mințiți și manipulați.
De ce ?
Pentru că ei sunt macho, pe ei nu-i păcălește nimeni.
Sanchi !
Nenea Lucian Boia, istoricul care scoate câte o cărticică de Paști și de Crăciun, pentru a avea și el ce pune pe masă, a publicat o nouă lucrare care se cheamă ”Mitul democrației”. Dintr-o sută de oameni care văd cartea în libării și îi citesc titlul, probabil că o cumpără trei. Ceilați 97 au prilejul să afle și să li se înfigă în inconștient ideea că democrația este un mit ca oricare altul.
Dacă citești cartea, vezi că nenea Boia a fost onest cu cei care au dat banul, arătând că:
”Funcția mitului este aceea de a păătrunde esența fenomenelor cosmice și sociale și de a exprima valorile și proiectele unei comunități. Mitul nu e nici adevărat, nici neadevărat. El definește, într-o manieră concretă și simbolică, o credință și un obiectiv de atins. Și pune în felul acesta societățile în mișcare”.
Nenea Kautilya, acum 2300 de ani, scria pentu regele lui, în vreme ce nenea Boia scrie pentru noi toți, drept dovadă că au fost făcute unele progrese.
Haideți să vă stric începutul de săptămână și să vă mai spun ce zice nenea Boia:
– ”Într-o societate inegalitară, suveranitatea poporului riscă să devină vorbă goală, fiindcă această suveranitate este confiscată de cei privilegiați”.
– ”Este în joc și problema competenței. Ușor de zis că fiecare decizie trebuie să aparțină poporului. Întrebarea e dacă poporului are suficientă competență pentru a se pronunța. De fapt, discutăm de dragul discuției. Dintotdeauna guvernanții au guvernat și nu poporul. Și ar fi naiv să credem că exact în momentul când actul de guvernare a devenit extrem de tehnic și specializat, tehnologia electronică va în toarce lucrurile în favoarea unei largi democrații participative”.
”Din această dilemă nu puteți ieși…Am zis”, adică nu am zis eu, a zis-o nenea Farfuridi.
Pe scurt și pe înțeles.
Când eram mic, la marginea micuțului oraș Râmnicu Vâlcea, unde am văzut lumina zilei, se făcea târg și în târg era teatru de păpuși, cu Vasilache și Mărioara. Dădeau părinții mei 1 leu să intru și să mă holbez la marionate.
Se băteau Vasilache și Mărioara mai ceva decât Orban și Cîțu.
Problema care se pune este când își dă seama omulețul că păpușile sunt manevrate de mâini nevăzute. Opinie:
– Unii nu își dau seama toată viețișoara lor și la maturitate scriu pe Facebook comentarii stupide, ca și cum păpușile politice ar avea propria lor viață.
Vai de oamenii care nu au fost în copilărie la teatrul de păpuși și mai ales vai de cei care nu văd niciodată, cu ochii minții, păpușarii.
Închei astăzi cu o notă optimistă, cu o poveste adevărată tot de pe timpul când în India erau mari regi cu regate uriașe.
A fost o dată ca niciodată un rege pe care îl chema Așoka.
Așoka (304 – 232 î.Hr.), nepotul lui Chandragupta , a fost al treilea și cel mai mare conducător al Imperiului Maurya. A dus imperiul la extindere maxima cucerind nenumărate ținuturi printre care și regiunea Kalinga, cucerită după o bătălie extrem de sângeroasă, în urma cărora au murit peste o sută de mii de oameni. Apele râului Daya, de lângă câmpul de luptă, s-au înroșit de sânge. Așoka era hindus, dar după această bătălie s-a convertit la budism și a devenit cel mai bun om de pe planetă.
Regele Așoka a mai trăit mulți ani și a cheltuit sume uriașe de bani pentru a răspândi în regatul său ideea că oamenii trebuie să fie buni și respctuoși, că nu facă niciodată rău, să nu mintă, să nu asuprească.
Supușii regelui Așoka au devenit fericiți.
Regele locuia într-un palat numit Kotrocheni.
(Propoziția de mai sus e o glumă. Proastă).
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
