- Rusu, fotbalistul Mioveniului cu frică de Dumnezeu
Bogdan Rusu, la 33 de ani, este golgeterul Mioveniului cu 5 reușite în actuala stagiune. Fotbalistul, care nu este la prima experiență în Liga 1, este un jucător cu frică de Dumnezeu și care are încredere că echipa sa se va salva de la retrogradare. Atacantul galben-verde este susținut la fiecare meci din tribune de soție și băiețel și speră ca acesta să îi calce pe urme în carieră.
Bogdan, cum ai început fotbalul?
Singur m-am dus, nu m-a împins nimeni de la spate. Cum se întâmpla în copilărie, mai ești cu un prieten, cu un coleg și zici Hai la fotbal! La 7 ani m-am înscris, la FC Brașov, apoi, nu mai știu de ce aproape un an nu am făcut, apoi la 8 ani și ceva m-am dus din nou, la CSS Brașovia. Nu am avut pe nimeni sportiv în familie, iar din toată grupa mea doar eu am ajuns unde sunt acum, în rest au mai fost câțiva băieți pe la Liga a doua, dar s-au lăsat.
Petre, Sdrobiș, Pelici
Care este antrenorul la care ții cel mai mult?
Petre Lucian la juniori, Ioan Sdrobiș și Alexandru Pelici, sunt oamenii care m-au ajutat cel mai mult în carieră, mi-au dat încredere și m-au format. Petre Lucian, datorită lui, la sfatul lui am plecat la dl Sdrobiș, care mi-a dat încredere la 19 ani. Cu dânsul am făcut pasul în Liga 1, cu Astra. Iar de Pelici se leagă această parte a carierei, are încredere în mine și e reciprocă treaba…
Momente care te-au marcat în carieră, sau de care îți aduci aminte?
Nu știu, dacă e de bine sau de rău… A fost ceva special când eram la Liga a II-a la Hermannstadt și trebuia să jucăm cu Călărași. Cu o seară înainte am aflat că a decedat bunica mea, care m-a crescut până la 6 ani. În meciul de sâmbătă am avut penalty, pe care l-am ratat și meciul s-a terminat 0-0. Am plecat la Botoșani la înmormântare și am venit imediat, pentru că marți sau miercuri aveam meci cu FCSB în Cupă. Am bătut cu Hermannstadt cu 3-0 pe FCSB, am dat două goluri și o pasă de gol. O să-mi amintesc tot timpul de acest moment. Așa…. mai sunt multe… Eram la juniori republicani și am ratat turneul final că am căzut cu scuterul și m-am lovit la genunchi. Ne calificasem la turneul semifinal pe țară și eram în grupă cu Școala Gică Popescu, Steaua și Gloria Buzău. Trebuia să jucăm la Brașov în grupă, dar eu n-am putut să joc pentru că am căzut cu scuterul și m-am lovit la genunchi. Iar echipa nu s-a calificat. Am pierdut cu Gică Popescu cu 1-0, am făcut 0-0 cu Steaua și am cîștigat cu 3-0 cu Buzău. Aveam jucători buni la juniori la acea grupă, dar așa a fost să fie…
Neșansă, nu noroc
La Mioveni s-a început campionatul cu o parte din jucători fără experiență la acest nivel și o parte cu experiență. A reușit îmbinarea?
Experiența o capeți jucând, dacă nu joci n-ai cum să o capeți… Când debutezi în Liga 1, este acel trac, sunt emoții… Eu i-am încurajat tot timpul pe tineri, le-am zis și acum: Aveți o șansă, sunteți la Liga 1, nu mulți o au! Dar, fiecare știe ce vrea în viața lui. Dacă se plafonează nu e bine pentru ei, mai ales că sunt tineri și merită mai mult. Nu sunt tabere diferite la echipă. Mă înțeleg bine și cu tinerii și cu cei în vârstă. Ba pot spune chiar că m-am înțeles mai bine cu cei mai tineri.
CS Mioveni nu a mai câștigat de mult… Cum e moralul, care e atmosfera și cum credeți că puteți ieși din criză?
E nasol acum… E urâtă perioada asta. Nu am mai câștigat de mult timp și cred că și din neșansă, ca să nu zic noroc, pentru că nu e normal să îți dorești noroc. Spun neșansă, pentru că am jucat destul de bine, mai ales cu Botoșani am arătat că putem juca de la egal la egal cu fiecare. Suntem o nou-promovată, nu suntem Craiova, Sepsi sau alte echipe. Să ne uităm unde sunt Sepsi, Academica, echipe din play-off-ul de anul trecut…. Ne dorim, se vede asta… Suntem o familie, un lot bun și prin grup o scoatem la capăt. Nu suntem genul de jucători care nu punem piciorul la minge sau nu alergăm. Or să vină și victoriile…
De ce spui că nu e bine să îți dorești noroc?
Eu cred în Dumnezeu! Dacă crezi în noroc… ești pe partea cealaltă, nu e bine, e ca și cum crezi în Diavol… așa i se mai zicea odată, nu, diavolului, Noroc…? Deci e neșansă. Când vrea Dumnezeu, atunci intră, când nu, nu.
Ideal ar fi să ne salvăm în ultima etapă
Cum arată meciul ideal pentru tine?
Fiecare probabil că își dorește să joace finală de Champions League, de Mondial, să dea gol… dar nu trebuie să te gândești așa. Normal ar fi acum, un meci ideal să mă salvez cu Mioveniul în ultima etapă, să rămânem în Liga 1. E bine tot timpul să visezi, dar să nu bați câmpii…
Dacă nu ai fi fost fotbalist ce crezi că meserie ai fi avut?
Nu știu… Dacă nu m-aș fi dus la fotbal cred că aș fi făcut școală, că nu prea am fost. Iar la ce liceu am făcut eu, cu specializarea electrician mecanic, cred că nu prea mă murdăream pe mâini acum. Dar cred că mă axam mai mult pe școală.
La fiecare meci ești susținut de soția, Denis (n.r 29 ani) și băiețelul tău Zian (n.r 3 ani). Ei ce spun după meciuri, ce spun acasă…?
Acasă, cel mic vrea numai fotbal. Tata – meci, gol – meci, numai așa spune. M-a pus să îi iau ghete și joc cu el în curte zilnic. Vrea să joc cu el mereu. Își pune tricoul cu Mioveni și jucăm… Soția vrea să îl facă preot… Și ea, tot timpul când nu joc bine mă ceartă, îmi spune… A fost tot timpul lângă mine, la fiecare meci, de 10 ani e în tribună și știe fotbal și ce să îmi zică. S.M.
