- Din punctul meu de vedere
Cred că este important ca și în vreme de război să ne păstrăm valorile consacrate, cele care caracterizează, chiar definesc, societatea occidentală. Dacă le pierdem acum, ori le relativizăm grav, va fi greu spre imposibil să le recuperăm în totalitate.
Iată un prim exemplu.
Înțeleg că se fac demersuri pentru ca Volodimir Zelenski să vorbească în Parlamentul României, așa cum a făcut-o și în forurile supreme ale altor țări, generând emoții puternice.
Cred că îmi pot asuma afirmația că nu este normal ca un om cu apucături nedemocratice să vorbească unui Parlament democratic. Dl președinte Zelenski tocmai a desființat principalul partid de opoziție, chiar dacă acesta se exprimase clar împotriva agresiunii rusești, iar din ianuarie a interzis presa în limba rusă. Ucraina este o țară martir, care își apără libertatea în fața agresiunii externe, dar libertatea din interior este departe de a fi garantată de regimul de la Kiev. Președintele ucrainian a fost susținut în campania electorală de un oligarh, amicii săi artiști au primit posturi cheie la guvernare, arestările politice s-au practicat fără jenă. În aceste condiții, cred că trebuie să punem problema într-un mod adecvat.
Susținem Ucraina, condamnăm războiul declanșat de Putin, dar nu putem să primim lecții în Parlament de la cineva care nu respectă valorile democrației.
Acesta este punctul meu de vedere, iar dacă mai credem în libertatea de opinie, atunci îmi păstrez dreptul de a mi-l exprima.
O altă perspectivă față de cea prezentă în media mainstream din Europa și America o am și cu privire la sancționarea oamenilor de cultură, a artiștilor și sportivilor ruși. Cred că acest demers ridică o serie de întrebări cu privire la sufletul Occidentului.
Avem un suflet bun sau unul răzbunător ?
Reacționăm principial sau bezmetic ?
Suntem curați, drepți, cinstiți sau ciufuți, ranchiunoși, pătimași ?
S-a întâmplat ca și cum i-am alunga din societate și i-am condamna la suferință și distrugere pe copiii unui terorist, doar pentru vina de a se fi născut din AND-ul tatălui lor.
Ar fi ca atunci când justiția anihilează o rețea de carne vie dar îi pedepasește și pe traficanți și pe victime. Nu sunt artiștii și sportivii Rusiei victimele lui Putin ?
Dacă nicio lege nu susține acest gen de sancțiuni, înseamnă oare că legislația și-a pierdut caracterul ei sacru și universal pentru a se transforma într-o grămadă de vorbe goale ?
Există oameni, printre care mă număr, care iubesc Occidentul nu pentru că este mai tehnologizat, ori fiindcă oferă un nivel de viață mai bun, ci exclusiv pentru principii. Fără principiile democratice, fără statul de drept, fără drepturile omului, Occidentul ar fi o societate nebună aflată în goană după câștig. Nu mă regăsesc într-o asemenea societate.
Am ciudata impresie că suntem împinși să renunțăm la principii, să gândim și să trăim conjunctural. O pandemie, un război, poate amenințarea unui cataclism ecologic pot reprezenta pretexte pentru punerea între paranteze a tuturor valorilor democrației.
Cine a fost capabil să accepte că o soprană nu mai poate cânta sau un tenismen nu mai poate juca din cauza sângelui rusesc, poate fi capabil de cele mai abominabile compromisuri ambalate în poleiala dreptății istorice.
O fisură gravă a deteriorat barca aceasta pe care o consideram mai frumoasă decât toate bărcile ce plutesc pe oceanul vieții sociale.
Cei care văd discriminarea din cuvintele mamă și tată nu văd rasimul din eliminarea artiștilor și sportivilor. În acest caz, ne putem întreba dacă nu sunt ei, moraliștii, niște rebuturi și niște scursuri.
Ne batem în piept că suntem raționali, că ne sunt părinți spirituali Platon și Kant, dar procedăm precum Goebbels și promotorii eugeniei. Deocamdată nu omorâm, doar eliminăm, dar cine știe ce va fi mâine.
În plus, îl lăsăm pe șeful unui guvern mafiot să dea lecții parlamentelor țărilor democratice și să ne solicite să aruncăm Europa în infern. Este ca și cum, printr-un capriciu al istoriei, Germania nazistă ar fi atacat Italia, ar fi ucis și distrus, iar Mussolini ar fi vorbit în Parlamentul britanic și l-ar fi tras de urechi pe Churchill parafrazându-i până când și expresiile.
Spunea ceva Niall Ferguson, pe urmele lui Spengler, despre decăderea Occidentului și credeam că exagerează.
Închei acest articol cu încă o abatere de la curentul oficial.
Armata ucraineană este una „de tip NATO”, a declarat, pentru Agerpres, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, care a adăugat că războiul dus de Rusia în ţara vecină este unul „criminal şi totalmente anacronic”.
Geoană a menţionat „sancţiunile care deja produc efecte asupra economiei şi finanţelor Rusiei, pierderile masive de oameni şi de echipamente pe care le suferă în faţa unei armate ucrainene mai bine pregătite, mai motivate şi funcţionând pe criterii occidentale, pe model NATO”. „Armata ucraineană este astăzi o armată de tip NATO, pentru că i-am antrenat timp de ani de zile”, a completat oficialul.
Adică eu, cetățeanul, am contribuit la cei 2% din PIB pentru NATO, iar NATO, fără ca eu să știu, a antrenat armata ucrainiană ”ani de zile” ?
Mie nu mi se pare corect.
Am mai spus-o, iubesc, cu patimă chiar, valorile noastre fundamentale. Cred că Federația Rusă comite un act de agresiune indamisibil, provoacă suferințe uriașe unui popor nevinovat. În același timp, mi-aș dori ca situația să nu degenereze, pe linia valorilor, în societatea în care trăiesc.
Democrația, legile, libertatea, transparența sunt valori absolute care nu pot fi respectate parțial. Dacă le ciobești cu o miime, le distrugi.
Îmi fac datoria să averizez asupra acestui pericol.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
