- Din punctul meu de vedere
În biroul meu, am prinse cu piuneze mai multe cartoane colorate pe care sunt scrise citate care îmi plac enorm. Este felul meu de a-mi tapeta camera.
Unul dintre cartoane este cel pe care se află o vorbă a Sfântului Simion Noul Teolog care spunea că știe tehnica de ”a te mânia în chip nepătimaș”. Mi-ar plăcea mie să mă mânii nepătimaș, dar nu prea reușesc.
”Am plătit pentru a dobândi ceea ce știu” stă notat pe un alt carton, este un citat din Kipling și cred că fiecare om care s-a străduit să știe cât mai mult într-un domeniu sau altul, ori pe câmpul infinit al culturii, plătește în primul rând prin drama lucidității, după cum ne încredințează Camil Petrescu.
Pe un carton roșu ca sângele este o vorbă a marelui Paul Celan: ”Moartea-i un meșter din Țara Germană”. Interpretați, vă rog, singuri ceea ce a dorit să spună acest poet a cărui familie a pierit în Holocaust. Dacă l-aș fi citit mai devreme pe Paul Celan, aș fi pus aceste cuvinte drept motto la romanul ”Memoria nu arde” pe care l-am scris împreună cu scriitorul Ioan Barbu și care a avut un tiraj de zece mii de exemplare. Romanul povestește viața unei doamne pe nume Elisabeta Mandel care a evadat de la Auschiwitz. Am cunoscut-o pe doamna Mandel, Dumnezeu să o ierte, am stat de vorbă și am înregistrat aproape 30 de casete audio, documentare pentru scrierea cărții. Să mai spun că din cea de a doua ediție, intitulată ”Cazul Mandel”, un exemplar se află la Muzeul Holocaustului de la Washington.
M-am luat cu vorba, așa se întâmplă cu editorialul pe care îl scriu în weekend, cel pe care îl scriu miercuri pentru joi fiind mai legat, mai concentrat în idei. Să spun, așadar, că dintre toate, cel mai prețios carton, pentru mine, se înțelege, este acela pe care am notat o vorbă despre care se spune că i-a spus-o Freud lui Jung pe puntea vaporului, înainte de a acosta la New York. ”Nici nu știu că le aducem ciuma” a spus autorul ”Interpretării visului” către autorul ”Cărții roșii”.
De aici pleacă povestea articolului de azi, în care va fi vorba despre ciuma terapiei care bântuie SUA, la început în stil psihanalitic, apoi din ce în ce mai behaviorist, fenomen care avea să ducă, încetul cu încetul, la respingerea culturii clasice occidentale, situație care ne uimește și ne revoltă deopotrivă, pe mine și pe cei care gândesc asemenea mie.
Mai corect ar fi de spus că eu gândesc asemenea lor, dar haideți să derulez filmul evenimentelor, așa cum este el prezentat în cea mai recentă carte a lui Francis Fukuyama, intitulată ”Identitate/ Nevoia de demnitate și politica resentimentului”.
La început a fost mișcarea pentru potențialul uman care a înflorit în California Bay Area începând din anii 60 ai secolului trecut.
Ceva mai tîrziu, au început cercetările celor de la ”Task Force to Promote Self – Esteem” care au lansat raportul ”Toward a State of Self – Esteem”. În Raport scria că ”a-ți aprecia valoarea și importanța nu înseamnă a-ți măsura calitatea și cantitatea abilităților și a le compara cu ale altora. Abilitățile fiecărei persoane sunt valoroase și necesare” , deoarece fiecare om are un eu lăuntric ce stă la baza demnității sale. Parcă ar vorbi Jean – Jaques Rousseau.
Ideile s-au răspândit cu multă repeziciune, iar statul a început să finanțeze, prin programele sale medicale, terapia psihologică a cetățenilor menită să le crească acestora stima de sine, indiferent de ocupație și de rolul deținut în societate. Instituțiile non – profit, școlile și universitățile au început să pună în prim – plan stima de sine, a apărut ceea ce se numește politica identitară, fenomen în care eu cel puțin văd ultimele efecte, mortale, ale ciumei despre care îi șoptea Freud încă amicului său Jung cu un secol în urmă.
Între timp, s-a mai petrecut un fenomen, anume că în 1987, reverendul Jesse Jackson, aprig militant pentru drepturile civile, a strâns un grup de studenți la Stamford și au strigat:
– ‘’Hey hey, ho ho, Western culture’s got to go !”
Tema potrivit căreia ”cultura Vestului trebuie să dispară” s-a răspândit imediat la nivel național.
Cursul împotriva căruia protestaseră Jesse Jackson și ai lui era gândit pe baza a 15 texte, începând cu Biblia ebraică, Homer și Augustin și continuând cu Machiavelli și Galileo, apoi cu Marx, Darwin și Freud. Protestatarii au dorit să fie introduse și textele unor Imhotep sau Al Malgili, pentru că Occidentul nu înseamnă doar Grecia, Europa și America. Ideea era că nu contează dacă reprezentantul unei culturi africane, de pildă, este sau nu valoros, ci faptul că un afro-amarican se va simți mai bine sufletește și va avea mai multă stimă de sine studiindu-l la universitate.
Sincer, nu știu cine sunt Imhotep sau Al Malgili dar dacă nu copilul meu, cel puțin nepoții vor afla despre ei și alți ca ei, deoarece moda va veni și în Estul Europei.
La această oră, nebunia politicii identitare este în toi și a căpătat forme din ce în ce mai bizare. Demnitatea este idolatrizată la greu, iar când idolatrizezi pierzi legătura cu Dumnezeu.
X
Legendara eroină franceză Ioana d’Arc va fi portretizată ca personaj nonbinar într-o schimbare radicală față de reprezentarea obișnuită a personajului istoric la Teatrul Globe din Londra.
Sfânta patroană a Franței, iubită pentru rolul ei în Asediul orașului Orleans între 1428 și 1429 – o victorie militară franceză majoră asupra englezilor în timpul Războiului de o sută de ani – în noua interpretare a vieții ei va fi prezentată la teatrul care a fost casa celebrului dramaturg britanic William Shakespeare.
Actorul nonbinar Isobel Thom va interpreta rolul în “I, Ioana”, scenariu scris cu pronumele “ei” și “ele” de Charlie Josephine, care este de asemenea nonbinar, a precizat Globe într-un comunicat de presă. Spectacolul va fi regizat de Ilinca Radulian, care se identifică ca femeie, scrie stiripesurse.ro.
X
Vă las pe dumneavoastră plăcerea de a face legăturile necesare între Imhotep, Al Malgili și Ioana d’Arc nonbinar.
Cultura occidentală e pe ducă.
Nasol moment, mișto colivă, vorba revoluționarului Nicolae Dide, cel care venea în vizită, cândva, destul des, pe la ”Curierul zilei”.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
