- Din punctul meu de vedere
Zilele trecute, am terminat de citit, cu pixul în mână, așacum fac de când mă știu, cartea recent apărută în românește a lui Michio Kaku intitulată ”Fizica viitorului”, un volum gros de aproape 700 de pagini a cărui copertă o puteți vedea pe toate site-urile libăriilor online din România. Am fost un pic trist în acel moment și mi-am adus aminte de ceea ce spunea cel mai mare filosof spaniol al tuturor timpurilor, Ortega y Gasset, în ”Revolta maselor”, anume că oamenii se împart în două categorii, cei care atunci când urcă în avion fac mofturi că nu vine imediat însoțitoarea de bord să îi slujească și cei care se gândesc respectuos la zecile de mii de ingineri care au trudit pentru ca avionul să existe și să zboare.
Trebuie să vă spun și cine este Michio Kaku, deoarece numele său este foarte cunoscut în lumea fizicii, ca profesor la New York University și mai ales ca participant la formularea celebrei teorii a corzilor cu privire la Univers.
Un copac are umbră când lumina soarelui îl întâlnește în cale. Umbra are două dimensiuni. Copacul are trei. Universul acesta material are patru: trei spațiale și una temporală.
Ce fel de „soare” are a fi acela care, întâlnind un „copac” în cale, ar proiecta o „umbră” cu patru dimensiuni: universul material?
Matematica fizicienilor care au lucrat la teoria corzilor cere în mod imperios ca „soarele” acela să aibă unsprezece dimensiuni, iar „copacul” din cale, zece dimensiuni.
Sau, cum spune Michio Kaku în „Ecuația lui Dumnezeu” (în românește la Editura Trei, 2022), noi înșine avem umbră în lumea tridimensională, dar eul nostru real ar putea avea unsprezece dimensiuni.
Am preluat această scurtă prezentare dintr-un articol de Ioan Buduca, publicat în ”Cotidianul” și titrat ”Capra cu trei iezi și teoria corzilor”, dar nu mai insist deoarece această rubrică este despre politică și administrație, nu despre fizică.
Tocmai când mă întristasem, în sinea mea, că tinerii de azi se prelumblă de la un festival la altul, de la Untold la Neversea și așa mai departe, că ignoră știința, că nu înțeleg cât de rapid curge timpul și ce îi așteaptă în deceniile care vin, am găsit o postare pe Facebook care m-a îmbărbătat, m-a răcorit, mi-a șters cel puțin jumătate din depresie și îngrijorare.
S-a întâmplat sâmbătă, când primarul Piteștiului, domnul Cristian Gentea, fizician și el, chiar dintre cei care au gestionat tehnologia nucleară în România, a scris pe rețeaua de socializare următoarele:
” Este cu adevărat o mare satisfacție să vezi cu cât entuziasm știu ce vor tinerii noștri!
Experimente științifice, proiecte la care au muncit un an școlar, invenții și multă informație din cercetarea din toate domeniile!
Mă bucur că ne-am implicat în prima ediție din spațiul public!
Promit să creștem împreună!
Felicitări sutelor de voluntari piteșteni, felicitări organizatorilor, în mod special Elizei Casapopol, absolventă a școlii argeșene, specialistă în inteligență artificială la Microsoft în Olanda, absolventă Oxford UK!”
Postarea se referă la ROMANIAN SCIENCE FESTIVAL, ediția Pitești, care a umplut sâmbătă Piața Primăriei cu sute de tineri care își prezentau la zeci de standuri proiectele lor de fizică, robotică și informatică, iar alți tineri sau chiar oameni maturi urmăreau prezentările.
M-am dus să văd despre ce este vorba.
Într-un loc luptau între ei niște roboți, în altul, vedeam cum funcționează o instalație de umidificare a plantelor, la alt stand cineva explica ce este Șirul lui Fibonacci, piața zumzăia în mod electric și clipea electronic, era o feerie de mici invenții, de experimente, de lucrări inginerești la care nu mă pricep dar pe care le respect în mod maxim. Iar tinerii care manevrau micile instalații aveau fețe luminoase, o expresie de mândrie rezervată și chiar disimulată sub o mască de indiferență, în sensul că pentru ei aceasta este viața normală cu care nu se dau importanți precum cei de la alte festivaluri.
O atmosferă de prospețime, de sclipire neuronală, de optimism solid plutea peste întreaga piață, era un senin acolo care te umplea de bucurie și speranță în acești tineri altfel decât cei fără orizont.
În cartea lui Michio Kaku stă scris că nu peste mult timp oamenii vor fi segregați în două categorii, unii care vor vegeta, fără să muncească nimic, primind în schimb hrană și adăpost, în vreme ce alții vor munci creativ din proprie voință, fără să îi oblige nimeni, doar pentru fericirea de a fi utili, de a duce mai departe civilizația umană.
Tinerii din Piața Primăriei se pregătesc să facă parte din cea de a doua categorie și cred că toți cei care am vizitat Festivalul ne-am putut convinge că Piteștiul are și această față de lumină, mai puțin vizibilă în mod cotidian.
După ce am petrecut o oră la ROMANIAN SCIENCE FESTIVAL, a doua manifestare de acest gen din țară, după cea de la Baia Mare, m-am uitat cu ochi mai buni la cartea lui Michio Kaku, pe care deja o așezasem în cel mai proaspăt raft, zicându-mi că avem și noi cercetătorii noștri în devenire, au și românii, în continuare, ceva de spus viitorului.
Din perspectiva mea, primarul Cristian Gentea a girat un festival cum nu îmi imaginam că există. Cu drogați de pasiune și cu nebuni după cunoaștere.
Tot respectul.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Forte interesantă expunerea despre teoria corzilor, ne-a captivat și ne-ați luminat ziua. Poate vă faceți totuși timp, să ne explicați și teoria cordelor politice, în special de aici din Argeș. Combinațiile cu șmecherii din construcții, autorizații de construire nelegale, prețul apei la cel mai mare nivel din țară, bani aiurea și mulți, dați la niște circari ,care se numesc fotbaliști., etc. Materie primă aveți din plin, lăsați-l pe Gentea că înțelegem, și nu se cade, dar aveți destui îmbuibați ca material de studiu.
N-o să scrie nimic despre îmbuibați, cunoaștem prea bine personajul. Altceva mă îngrijorează, ziaristul s-a referit, pe un obscur site, la idolul său politic, Putin. Și ne spune Smeoreanu că Putin a fost forțat, că n-a avut încotro, că singura soluție a fost să atace un stat suveran. Fără să ofere măcar vreun motiv pentru care susține asta! Ăsta da, ziarist!
Grea meseria de jurnalist de provincie!
Acum cand scriu articolul dlui Smeoreanu a avut 366 de vizualizari, conform numaratoarei afisate pe site.
Cam putin, Coane Fanica!
Famelie mare, renumeratie mica, dupa buget…
Si iata ca dupa ce citesc un titlu bombastic (drogati in piata!) apuc sa citesc si continutul despre efortul laudabil al unor tineri de a face ceva in viata,
iar spre final toata frumusetea articolului este stricata de felul cum dl. Smeoreanu ‘aduce din condei’ vorba despre dl. Gentea si il lauda.
Eminescu ar fi avut ceva de scris despre astfel de gazetarie!
Chiar ghini-i … ca’n miez de noapte / cand somnul nu te prinde , sa scrii ceva /decat sa umbli ca habaucu’ ; ori si mai dihai, sa dai cu pumnu’n masa, cum Eminescu-n masa gazdei Slavici … candva .
Acolo unde scuipă semodocții trebuie să sărute cei cu adevărat instruiți
Situația politică internațională este mai complexă ca niciodată, iar opinia publică trebuie să o evalueze. Cine să judece lucrurile, în afara experților, scenariștilor, strategilor secreți, dacă nu oamenii simpli ?
Problema oamenilor așa-ziși simpli este că fac obiectul unui control și al unei manipulări științifice, întrucât ingineria socială a devenit știință, mai ales de când rețelele sociale permit colectarea datelor și diseminarea mesajelor.
Printre măsurile propuse de oamenii de știință din domeniul manipulării și adoptate de nivelul politic al inițiaților au fost blocarea surselor de informare din Rusia, controlul exercitat prin intermediul motoarelor de cautare și cenzura discretă pe rețelele de socializare.
A fost suficient, deoarece opinia publică este un aluat moale, ușor de modelat.
J.-F. Revel scrie:
”Ne extragem opțiunile cele mai prețioase tocmai din niște noiane de aproximație, de prejudecată sau de pasiune, astfel ajungem să cautăm într-o știre nu atât exactitatea, cât capacitatea ei de a ne sluji sistemul de interpretare, confortul moral sau rețeaua de alianțe. Conform legilor ce guvernează tot acest amestec de cuvinte, sentimente, dorințe, spaime sau dușmănii – și care se numește opinie – un fapt nu este nici real, nici ireal. El este dezirabil sau indezirabil. Este un complice sau un conspirator, un aliat sau un adversar, și nu un obiect supus cunoașterii adecvate. Din această surclasare a obiectivității demonstrabile de către o posibilă utilitate, noi ne clădim principii care, adeseori, ajung un fel de doctrină”.
Când cineva, în baza unui bun (în acest caz uriaș) background cultural, rupe paradigma și iese din front, represaliile sunt prompte.
” „În contextul declarațiilor făcute în spațiul public, care contravin fundamental cu linia de politică externă a Statului Român, chiar dacă dânsul este un erudit profesor, nu mai putem să păstrăm emisiunea Dialoguri cu Andrei Marga în grila TVR Cluj”, a precizat directorul TVR Cluj, Alin Gelmărean.
Așadar, în democrație, cineva este sancționat deoarece se exprimă împotriva ”liniei de politică externă a statului”.
În aceste condiții, ne putem întreba precum odinioară Lenin sau Cernișevski ”ce-i de făcut ?”.
Nu sunt prea multe lucruri de făcut, să recunoaștem, poate singurul demers plauzibil ar fi să semnalăm situația așa cum este ea, sperând că binele învinge. Alte demersuri pot fi catalogate drept utopii atât de simpliste, încât îl discreditează pe cel care le emite.
Îmi asum totuși riscul acestei discreditări.
Cu ce poate fi corelată și evaluată valoarea unei opinii, în afara reperului de sănătate mintală a celui care o exprimă ?
Primul lucru care ne vine în minte este formația universitară, iar cel de al doilea, nivelul de informare. Este bine să cautăm în profilul de pe Facebook al emitentului pentru a face aceste corelații. Puzderia de universități private care au funcționat ca fabrici de diplome a avut rolul de a distorsiona astfel de puncte de reper, lucrând, de asemenea, asupra imaginii de sine a absolvenților pe care i-a transformat în mici focare de infecție axiologică.
Problema este că apare spontan fenomenul de solidarizare a semidocților, între ei existând o forță de atracție mai mare decât aceea care se produce între competenți. Prejudecata, pasiunea, conștiința îngustă ale unuia tind să se combine cu trăsăturile similare ale celuilalt, rezultând o materie atât de solidă și exceptată de la principiul cartezian al dubitativității încât cu ea pot fi sparte capete nenumărate.
Sper că un exemplu concret ar face mai transparente aceste rânduri. Ei bine, într-o postare cu privire la războiul SUA – Rusia purtat în Ucraina, am folosit două opinii despre ruși ale lui Emil Cioran, din ”Schimbarea la față a României”.
”Mai repede vor dispărea rușii de pe glob, anulați fizicește, decât să abandoneze ideea menirii lor. Atât de înrădăcinată este ea, încât pare a lua proporții cosmice, inumane”.
”Tot ce simte și gândește acest popor depășește categoriile culturii sau decade sub nivelul lor. Incapabil să înțeleagă formele juridice, realitatea statală și tot ce construiește spiritul obiectiv (în sensul lui Hegel sau Dilthey), el se mișcă într-un climat irespirabil unei conștiințe europene, pentru care simbolismul culturii este o artificialitate…naturală, acceptată, evidentă.”
Slujesc aceste comentarii cioraniene bunei înțelegeri a riscului unui război nuclear ? Semidocții au decretat că nu, deoarece Emil Cioran nu le trezește niciun interes, ei socotindu-se mult deasupra marelui sceptic.
Semidocții au vocația sclaviei și dintre ei se recrutează idioții atât de utili actualei arhitecturi a Uniunii Europene, ei fiind cei care au aplaudat-o pe Ursuna von der Leyen atunci când aceasta și-a permis să amenințe poporul italian că, dacă nu vor alege ce trebuie și cum trebuie, adică cu hotărâre și fără ezitări pe neomarxiști, acest stat va putea împărtăși o soartă tristă.
Ce rost au aceste alegații ale mele ?
Cred că prin accentul pe competență și lărigirea câmpului de conștiință putem dacă nu să-i trecem în prim plan pe cei cu adevărat pregătiți să emită opinii despre problemele noastre vitale, măcar să îi solidarizăm. Incompetenții practică shaming-ul, vor să îi rușineze pe toți cei care nu aderă la atât de ușor de digerata pentru ei propagandă oficială.
Acolo unde scuipă semodocții trebuie să sărute cei cu adevărat instruiți, cei curajoși, cei care nu acceptă scalavia morală.
Gheorghe Smeoreanu
Despre semidocții ăștia spuneați că sunt preocupați să (acum și nu numai, putem adăuga și pronumele personal ,,vă”) umilească…în loc să comenteze articolul. Roata este rotundă!
Abia acum am înțeles, dar ne-a fost de ajuns. Sper ca ultima postare, să țină loc editorialului de joi, asta așa ca să ne treacă până lunea viitoare, domnule cu instrucția la zi.
Sunteți simpatic. Vedeți că tocmai discutam despre solidarizarea unora și iată că vorbiți deja la plural. Ce e drept, procedez si eu asa, uneori. Nu, nu, joi va fi un alt editorial. Stimă.
Vă mulțumesc, domnule ziarist superdoct, pentru răspunsul la întrebarea, adresată de mai mulți cititori, de a ne prezenta, în deșteptăciunea dumneavoastră, un motiv pentru care idolul tău a atacat Ucraina. L-am aflat azi, că Putin l-a citit pe Cioran si a avut o revelație! Dacă îmi mai răspunzi la una, aceea de a nominaliza o investiție finalizată de Gentea, cu o valoare mai mare decât a celebrului WC, te voi considera un geniu!
Tot un geniu te consider și acum, însă al nesimțirii!
Nu ai voie, ziaristule fără școală, să jignești cititorii care nu sunt de acord cu afinitatea ta pentru criminalul Putin sau cu proslăvirea lui Gentea. Care, fie vorba între noi, are un singur lucru în plus față de predecesori: îi place la nebunie să apară in poze, cu sau, mai ales, fără motiv!
Insultele nu sunt altceva decat expresia frustrarilor personale, a nefericirii dumneavoastră. Daca doriti, cautati-mă in privat pe Facebook si voi incerca să vă ajut. Până când, într-un fel sau altul, nu vă echilibrați, vă puteți imagina ca nu vă răspund la nicio întrebare.
Domnule ziarist,
Aveti un mod golanesc de a dialoga cu cititorii. Daca tot intrati la rubrica de comentarii, ce va opreste sa raspundeti si acelor intrebari care nu va convin, dar care, dupa parerea mea, sunt legitime. Si eu sunt curios sa aflu de ce-l admirati pe Putin, care sunt marile realizari ale primarului Gentea, de ce refuzati sa disecati mandatele alesilor PSD, etc. Alegeti sa ne prezentati zeci de citate insa ele n-au nici cea mai mica legatura cu problemele urbei..
Ati promis ca, daca vi se face dovada exilului rusilor sau al scandalului Peskov, reveniti cu scuzele de rigoare. Ati ales sa taceti malc, un gest care nu va face deloc cinste.
Va este greu sa acceptati ironiile unor comentatori, in schimb alegeti sa ii persiflati atunci cand va pun in dificultate. Nu va considerati deasupra noastra pentru ca, vi s-a demonstrat, nu este cazul!
Daca alegeti in continuare sa raspundeti cui si ce va convine, veti fi taxat in consecinta. Alegerea va apartine!
Un titlu care s-a vrut bombastic dar a esuat in a fi comic. Fiindca, totusi, prin Piata Primariei nu umbla numai drogatii si nebunii, unii de un fel, altii de alt fel, asa cum se intelege din „inspiratul” titlu.
Comentariile sunt închise.