- Din punctul meu de vedere
Vreo câteva ziare au făcut spume la gură pe motiv că Alina Gorghiu l-a pus pe valetul ei de la Pitești, consilierul Mihai Coteț, în consiliul de administrație de la Engie România S.A.
Să le fie rușine ziarelor, pentru că dl Mihai Coteț a făcut ceea ce a fost mai bine pentru el și familia lui, fiindcă de asta s-a băgat în politică și pentru asta îi duce olița de noapte Alinei Gorghiu.
Păi, ce credeați ?
Evident, ca membru în acest CA, omul nostru va băga în buzunar, fără să facă absolut nimic, poate doar să care un dosar cu mapa, o indemnizație mai mare decât salariul unui profesor universitar.
Domnule Coteț, jos pălăria !
Când un om fără niciun talent ajunge să facă performanță într-un domeniu, merită felicitat. Coteț n-are în capul lui nicio idee politică, vorbește chinuit, dezlânat, ilogic. S-a remarcat în urmă cu doi ani prin faptul că i-a condus în mod dezastruos campania electorală lui Sorin Apostoliceanu, iar în urmă cu un an prin votul dat împotriva ghiozdanelor pe care Primăria dorea să le ofere copiilor. O vreme, i-a făcut o cretină opoziție primarului Cristian Gentea, după care s-a lăsat, fiindcă nu îl mai ascultau nici ai lui.
Pentru Coteț, plecarea lui Miuțescu și descălecatul (!) Alinei Gorghiu au fost mană cerească, omul s-a insinuat imediat în preajma cucoanei pe post de pudel care dă iute din codiță.
Cățel, codiță, coteț – unele nume par predestinate.
Aud că nu va fi candidatul PNL la Primărie, deoarece Coana Joițica îl preferă pe prefectul Perianu, un om ceva mai sobru, iar de pudel a scăpat cu această numire la Engie.
În fine, în urmă cu decenii, când scriam, tot în acest ziar, că legea prin care politicienii pot face parale ca membri în consiliile de administrație este una strîmbă, n-ați fost atenți, dragi cititori, nu ați reacționat, ați preferat să ziceți că sunt eu comunist și nu înțeleg ce este democrația.
Acum, căpușele astea ne-au înfrânt.
Înfrânți vom rămâne.
X
A trecut la Domnul academicianul Eugen Simion. A fost criticul meu literar preferat. Îmi aduc aminte că în prefaţa la ediţia operelor lui G. Călinescu a Academiei, Eugen Simion a spus ceva grav şi anume că din cauza criticilor literari care iubesc lucrurile sofisticate, deoarece îşi justifică astfel meseria, romanul a devenit excesiv de experimental.
Nu pentru asta îl amintesc însă aici, ci pentru o întâmplare stranie din viața mea care este în strânsă legătură cu regretatul.
Pe când învățam demografie istorică la Paris, am dormit pe sub poduri și în mansarde, apoi m-a căutat la facultate un alt recent dispărut, profesorul Claude Karnooh, de la Sorbona, care mi-a spus că îmi găsise o gazdă la periferie, în Kremlin – Bicetre, la o anume domnișoară Danielle Macon.
M-am dus la adresă, am găsit-o cu greu, pe vremea aceea metroul nu ajungea până acolo, am fost nevoit să iau și autobuzul, până la o stație cu un nume simpatic – Les Coquettes.
Danielle m-a primit bine, nu mi-a cerut chirie, toate bune și frumoase.
Ei bine, într-o seară, când proprietăreasa mea nu era acasă, am căutat prin bibliotecă și, ce să vezi, am dat peste o carte a lui Eugen Simion: ”Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, titlul amintind de Eclesiast și de Albert Camus.
O citisem acasă, îmi plăcuse enorm cartea asta, totuși, m-am apucat să o răsfoiesc și, minune mare ! Pe la o pagină, spre final, viitorul academician povestea că atunci când a predat la Paris, a locuit la domnișoara Danielle M., undeva în Kremlin – Bicetre, chiar la stația Les Coquettes, iar fata avea o motocicletă, ba chiar îi dăduse o dată să fumeze o țigară de marijuana.
Coincidență perfectă, absolut perfectă ! Era același apartament, la aceeași adresă, aceeași proprietăreasă, cu același nume, cu aceeași motococletă, aceeași țigară de marijuana.
Atâta doar că din carte reieșea că profesorul se cam amorezase de Danielle, pe câtă vreme eu nu, nu era genul meu, ca să zic așa.
Peste ani, i-am povestit marelui critic această întâmplare și a rămas cu gura căscată.
Ce coincidență cosmică făcuse să locuim amândoi, la interval de câțiva ani, la aceeași domnișoară, în marele Paris ?
Sau fusese vorba de o întâmplare secretă legată de servicii secrete ?
Profesorul Eugen Simion s-a înroșit, a transpirat, s-a bâlbâit.
Era clar, fusese îndrăgostit de Danielle.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Ați obosit maestre, editorialul și eroarea, de data asta ne-a doborât motococleta Danielei de Paris. Dar la nivelul ăsta , merge și așa.
Dumneavoastră nu sunteți oare pudelul PSD-ului, nu matale ești cel care îi duce olița de noapte lui Gentea? Ipocritule!
În cazul lui Coteț mă interesează mai puțin ce fac străinii cu banii lor, spre deosebire de mata, care, fără voia mea, îmi iei bani din buzunar ca să-i pupi pe ăștia in fund!
Iar chestia cu „Descălecatul (!) Alinei” este o mitocănie de joasă speță, specifică boșorogilor.
Ești jalnic, Smeorene!
Păi sunteți tot un cotețar, ăla primește bani de la un partid , iar matale de la celălalt, bineînțeles tot pentru binele familiei.
Jos cu pălăria și în fața mardare !
De vreo 2 luni de zile citesc editorialele si, bineînțeles comentariile asociate. De când a avut nefericita inspirație sa intre in dialog cu comentatorii, d-l Smeoeanu are parte de un tratament „special”. O adunătura de patrupede anonime nu încetează niciun moment sa-l jignească, sa-l denigreze, sa încerce sa-l desființeze literalmente. Daca nu am reacționat pana acum nu înseamnă ca sunt de acord cu ei, am avut totuși răbdarea sa aștept sa vad cum se rostogolesc golăniile acestor jeguri umane.
V-am mai spus-o si altădată, sunteți mai urâți ca foamea si mai rai decât tifosul. Daca ,ipotetic am putea aduna toate frustrările, toata ura si nemernicia voastră si le-am putea converti in combustibil, s-ar strange suficient pentru a alimenta o racheta de la Pământ la Luna si retur ! Partea mai proasta a lucrurilor o reprezintă faptul ca ce va fi mai rău pentru voi, gălbejiților, abia de acum încolo va începe, si veți fi marginalizați împreuna cu idolii voștri nefericiți.
Ma uit la comentariile voastre si nu pot sa cred ca atâta idioțenie si prostie pot țâșni din creierele voastre infantile. Unii „anonimi” își fac un titlu de glorie adresându-i-se ziaristului la pers. a doua singular, si își închipuie ca se adresează unui trecător pe Strada Mare. Baaaah, bezmeticilor si neisprăviților, pai voi toți la un loc nu aveți cultura lui Smeoreanu, voi toți la un loc n-ați văzut, n-ați scris si citit, cat a făcut-o omul acesta, sunteți undeva in subteran fata de anvergura acestui ziarist !
Ca sa nu mai vorbim de bunul simt…la replicile voastre tâmpe ați primit arareori cate o replica uneori ironica dar mereu plina de bun simt din partea ziaristului.
Iată comentariile de astăzi : sunt concepute numai pe prima parte a editorialului, toți anonimii bat moneda pe partea politica la care ei sunt „specialiști”
Despre Eugen Simion, nimic, probabil ca numele acestui ilustru academician, trecut in neființa nu va spune nimic, neghiobilor…
„Inteligența este trecătoare, la fel ca frumusețea, dar prostia este veșnică, la fel ca răutatea omului frustrat”
Aștept cu nerăbdare râurile de dejecții si urdori pe care urmează sa le deversați !
Ați fost amabil și vă mulțumesc mult. Problema cred că stă în felul următor. Când scriu, nu exclud că pot face erori de interpretare, ori ca unele formulări să fie regretabile, însă fac asta sub semnătură. Problema morală a comentatorilor este că mă insultă sub anonimat, așadar se situează din start sub orice nivel. Încă o dată,vă mulțumesc.
Domnule ziarist,
Am recitit cele trei comentarii ca sa-mi dau seama cine v-a insultat. Vi s-a imputat slugarnicia fata de PSD, o evidenta care nici nu mai trebuie comentata. S-a amintit ca primiti bani de la acelasi partid, iarasi adevarat. Despre mojicia cu descalecatul Alinei, iarasi nu e nimic de spus.
In concluzie, asa de tare v-a deranjat chestia cu motococleta?
Despre al patrulea comentariu nimic, nu l-am citit!
Care e treaba cu descalecatul ? Există o expresie consacrată care spune totul: HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE .
Tot o expresie consacrata: faceti pe prostul, sau…
Dacă vi s-a părut o exprimare indecenta, îmi cer scuze , nu îmi e greu sa fac asta. Miezul problemei rămâne însă valabil.si trebuia sa scriu chiar mai dur. Și nu, eu nu fac frumos pentru posturi plătite gras de stat, lucrez în privat din ianuarie 1990, iar contractele mele sunt mai mult decât decente, transparente și acoperite de costurile de publicitate. Iar acum , va rog eu sa nu faceți pe prostul.
Domnule,
Am invatat pe de rost ce studii aveti, cat de privatizat sunteti, ce-ati publicat, la cat de des le amintiti. Problema este alta, ca ceea ce faceti nu se mai poate numi gazetarie. Doar onorati un contract cu PSD, intr-un mod dezagreabil. Si ca aveti parte de vina la faptul ca orasul este urat, cenusiu, haotic. Ca n-ati ridicat un deget cand era atat de evident ca cei care administrau orasul greseau.
Acum vad ca vi s-a pus pata pe Alina Gorghiu si o faceti intr-un mod meschin, josnic, ipocrit. Nici eu nu o agreez pe doamna, dar cand ma gandesc ca ati avut-o in ograda de madam Dancila, imi trece!
Pacat de talentul dumneavoastra irosit, ati imbatranit urat!
Degeaba încercați , pierdere de timp. Câinii latră, ursul se plimbă! O să ajungă la doi cititori, VC-ul și mai e unul, care încă stă bosumflat , dar o să revină a o suta oară.
Nu revin, sunt satul de prosti!
Ce urât vorbești, așa de rău te-a supărat G.S.?
Adevărul este ca 2 maxim 3 cititori au mai rămas din grupul „gălbejiților”. Se poate observa foarte ușor după succesiunea comentariilor, modul de adresare si mai ales aceasta obișnuința la care ei sunt neîntrecuți, aceea de „a baga bățul prin gard”
Ceva îmi spune ca rubrica aceasta este pe cale de a fi înlocuită cu altceva, nu știu, cu alte teme de dezbătut, cu alt format,
habar n-am, dar simt ca urmează o schimbare.
Nu pleaca catelusul de la macelarie…
Comentariile sunt închise.