Am câștigat un proces, dar am altele, greu de câștigat

29
2.360
  • Din punctul meu de vedere

Citesc tot ce scrie Michel Houellebecq, i-am citit toate cărțile, cea mai recentă, pe care o puteți găsi chiar acum în librăriile serioase, se numește ”Anihilare” și este un roman de peste cinci sute de pagini. Pe franțuzește, titlul este ”Aneantir”, edică e verb și înseamnă a distruge, a aneantiza.
N-aș fi amintit de această lectură a mea, fiindcă rubrica de față nu este un jurnal intim, dacă nu aș fi înțeles că războiul din Ucraina e pe placul elitei politice occidentale deoarece pune societatea noastră, zi de zi, într-un contrast cu societatea rusă, iar din această comparație reiese că lumea noastră și viața noastră sunt mult mai bune, aproape perfecte. Fiecare știre vine să ne arate că la alții e rău, cumplit de rău, peste măsură de rău, ceea ce înseamnă că la noi e bine, extrem de bine, peste măsură de bine.
Îndrăznesc să vă spun ceva și anume că între cetățeanul rus și cel occidental difernța de grad de libertate este doar aparentă, fiindcă noi, occidentali, trăim doar iluzia că ne alegem drumul și viitorul, că votul nostru contează. Pentru această iluzie se cheltuiește multă manipulare.
Rușii, la rândul lor, se pot lăuda că manipulează mai puțin, ceea ce este adevărat, ce rost are să duci cu zăhărelul pe cineva când poți, pur și simplu, să îi impui, vrea, nu vrea, calea de urmat ? De asta pare societatea rusească mai serioasă, fiindcă e mai opresivă pe față, în vreme ce societatea noastră e opresivă cu perdea, face nenumărate tumbe și giumbușlucuri pentru a părea liberă. Rușii nici măcar nu își dau osteneala în acest sens, la ei totul mustește de dictatură.
Ceea ce spun are legătură cu romanul lui Houellebecq, a cărui acțiune se petrece în 2027, adică peste cinci ani, când la putere în Franța se pregătește să vină partidul lui Marine Le Pen numit, după cum se știe, Rassemblement National, fostul Front Național, fiindcă lumea nu mai suportă actuala stare de fapt. Mai am de citit o sută de pagini, dar deja înțeleg că revolta cetățenilor față de imigranții prea mulți, ori față de elita politică prea bogată și prea ipocrită nu va duce la nimic bun, fiindcă nicio organizare socială nu ne mai poate salva și satisface. Voi vedea, dar sunt sigur că nu vine Houellebecq cu vreo soluție miraculoasă, deoarece așa ceva nu există.
Personajele romanului sunt triste, semi-ratate, familiile lor se află în pragul disoluției, dragostea a fost de mult falsificată, marginalizată, totul este cenușiu, distrus, aneantizat, adică exact pe dos de cum ni se prezintă nouă situația, prin contrast cu rușii și Rusia, unde ar trebui ca lucrurile să stea și mai rău decât la noi.
Probabil că acolo pare mai bine și e mai rău sau pare mai rău și e mai bine, din această dilemă, vorba lui Farfuridi, nu putem ieși.
Am zis.
Știrea zilei este că toată lumea pare să fi obosit de atâta război. Statele Unite au cerut în privat Ucrainei să renunțe la refuzul său public de a purta discuții de pace cu Rusia și să semnaleze disponibilitatea de a se angaja în negocieri, în timp ce războiul din Ucraina se prelungește în cea de-a noua lună, potrivit The Washington Post.
E pe bune această cerință ? Nu, spune marele ziar, nu e pe bune, se urmărește altceva, adică o manipulare la nivel înalt, în sensul că aceste revendicări nu au drept scop împingerea Ucrainei la masa negocierilor, ci urmăresc să „asigure că menține un nivel moral ridicat în ochii susținătorilor săi internaționali”. Potrivit ziarului, este „o încercare calculată de a se asigura că guvernul de la Kiev menține sprijinul altor națiuni care se confruntă cu criticile celor care se tem să alimenteze un război pentru mulți ani de acum înainte”.
Vrem pace ? Nu vrem, dar trebuie să spunem că vrem, fiindcă lumea a obosit de atâta război.
Nu spuneam eu, mai sus, că politica în Occident se bazează pe iluzii, în vreme ce politica rusească nici măcar iluziilor nu le oferă vreo șansă, ceea ce, până la urmă este, cum zice românul, tot un drac ?
Într-una din zilele trecute, m-am trezit nostalgic comunist. Nu, nu vă ambalați, nu am de ce regreta comunismul, trăiesc mult mai bine decât atunci, nostalgia mea era doar una morală.
Când îl auzeam pe Ceaușescu vorbind despre ”neamestecul în treburili interne” făceam pitici pe creier sau căscam de plictiseală, depindea de starea în care eram.
Cine dracului să se amestece în ”treburili” mele, eu nu avem ”treburi”, poate avea el.
Din 90, mi-am zis că, în fine, am și eu ”treburili” mele și nu îmi convine să se amestece nimeni, vreau să votez și să se întâmple ceea ce votează poporul.
Prea târziu, m-am trezit prea târziu, exact când începusem să am ”treburili mele”, au început alții să se amestece în ale.
Atunci, nu le aveam și nu se amestecau, acum le am și se amestecă.
Înțeleg că e mai bine acum, când îi rugăm să se amestece, le cădem în genunchi să se amestece, murim de drag când se amestecă.
Amestecul în ”treburili interne” a devenit o onoare ce ni se face și fără de care am fi pierduți.
Acum, chestiunea cu ”treburili interne” mi se pare, vorba poetului, ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Dar ce pitici pe creier făceam, ce plictisit căscam, depinde de starea în care eram.
Morala ?
Vorba lui Urmuz: Pelicanul sau Babița ?
În final, dau puțin din casă. Am mai câștigat un proces de presă, unul în care mi s-au cerut daune de 60.000 de euro. În ultimii ani, am câștigat patru procese de acest gen, nu mai am niciun pe rol.
După cum vedeți, am totuși multe procese de conștiință, greu de cîștigat, ceea ce vă doresc și vouă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

29 COMENTARII

  1. Ați trăit atât de bine, domnule Smeoreanu, înainte de ’89, încât să negați faptul că „lumea noastră și viața noastră sunt mult mai bune”? Conta votul nostru înainte de 1989, iar acum nu mai contează deloc?
    Constituie un motiv de mândrie numărul de procese sau procesele de conștiință?

  2. Înainte de ’89, măcar aveam conștiință, acum, prin comparație, ne dăm seama că nu mai există valori morale, tot ce se face este doar și numai pentru zeul ,,făcătorilor de bine” cu anasâna, banul!

    • Da, „conștiință socialistă”, dar să nu generalizăm moralitatea acelei epoci: se fura atunci destul din CAP-uri, rafinării și uzine, se mințea, se „turna”, etc.
      Acum valorile morale existente ar fi puse în evidență dacă oamenii cu moralitate ar fi scoși în prim plan. Dar e nevoie pentru aceasta de o oglindă nedistorsionantă, de o presă corectă, obiectivă, deconectată de la contracte politice sau de altă natură.
      Banul este un motor al dezvoltării societății, dar este nevoie și de moralitate.

  3. Pornind de la tilul și finalul articolului, aveți de câștigat procesele (mai grele) cu propria conștiință? O aveți atât de încărcată?

  5. Războiul din Ucraina este altceva decât un meci de fotbal, cu toate astea, sunt români care se comportă ca și cum ar fi la peluză. Când armata ucrainiană mai cucerește un sat, fanii se ridică și aplaudă ca și cum s-ar fi marcat gol.

    Nu, războiul din Ucraina nu este un meci de fotbal, doar actualii lideri occidentali au interesul să credem asta, pentru a rămâne la peluză, entuziaști și proști.

    Am mai văzut, în România, asemenea meciuri politice transformate de propagandă în meciuri de fotbal. Iohannis vs Ponta, Statul Paralel vs Anticorupție, Dragnea versus Statul de Drept sunt doar cele mai recente derby-uri care s-au jucat în aplauzele delirante ale mulțimii.

    Trăim vremuri complicate și grupurile de interese își doresc ca milioanele de cetățeni occidentali să aibă iluzia că asistă la o partidă de fotbal în care cei buni le marchează o mulțime de goluri celor răi în ceea ce s-ar dori să fie meciul secolului. Nu conteză că de pe teren ies zilnic mii de morți, întregul Occident a fost cantonat în noul Colosseum și acolo trebuie să rămână până la restabilierea ordinii modiale unipolare grav amenințată de Orient.

    Iubesc fotbalul și îmi place să merg uneori la stadion, să urlu, să țip la arbitru, dar în restul timpului îmi văd de viață, de muncă, de interesele familiei, știu că lumea nu e un stadion și liderii ei nu sunt fotbaliști.

    Zilnic, folosesc scrisul la ziar pentru a-i ruga, a-i îndemna pe semenii mei cocoțați la peluză să coboare în lumea reală, să nu își mai consume energia în calitate de suporteri, dar ei îmi aruncă o privire grăbită însoțită de huiduieli, apoi își întorc fața spre câmpul de luptă fiindcă nu se pot opri, propaganda i-a condiționat grav. Nimic nou în ultimii 5000 de ani.

    Până când va continua meciul ? Până când vor cei care i-au îmbrăcat pe ucrainieni în tricourile Vestului, arătându-le poarta adversă, până când gazonul va lua foc și se va face scrum, până când cei din tribune vor fi atât de obosiți și săraci încât, atunci când arbitrul va fluiera sfârșitul partidei, vor mulțumi cerului că sunt în viață, că au aer, apă și pâine.

    Totuși, războiul din Ucraina nu este un meci de fotbal.

    • O ciorba de text ca sa incerce sa justifice o metafora inadecvata si neinspirata. La un meci de fotbal ai doua variante, te duci sau nu te duci, dar asta nu inseamna ca el nu se desfasoara, ca nu exista, ca nu apartine lumii reale. Daca in urma lui retrogradeaza FC Arges, Gentea da de dracu’ iar Smeoreanu isi poate pierde sponsorul, chiar daca ziaristul filosof nu s-a dus in tribune sa faca galerie ci a preferat sa stea in lumea aia a lui, „reala”, in care Vestul trebuie tratat cu sictir. Chiar nu pot sa inteleg cum poate pune problema de atatea luni de zile in acesti termeni, respectiv sa uite ca Rusia a invadat o alta tara si sa afirme ca razboiul e intretinut de Occident, cum zice autorul, pentru „restabilirea ordinii modiale unipolare grav amenințată de Orient”. Va fac pe plac, domnule ziarist, sa zicem ca accept ca fiind corecta aceasta afirmatie a dvs. Imi puteti explica doua lucruri? Unu, cu ce ar fi mai buna o lume cu o ordine mondiala „bipolara”? Doi, nu cumva interpretati orbeste lupta pentru „ordine mondiala unipolara” ignorand ca de fapt este lupta pentru o lume in care drepturile oamenilor, comunitatilor, natiunilor, tarilor sunt mult mai respectate decat intr-o ipotetica alternativa „orientala”? Chiar muriti de nerabdare sa fiti blagoslovit cu „binefacerile” pe care le-ar aduce extinderea influentei puterii rusesti asupra teritoriului nostru?

      • Am primit comentarii asemanatoare si cand am vorbit despre alte subiecte care au impartit romanii in doua. Peste o vreme, s-a dovedit ca am dreptate, insa doar peste o vreme, in acest moment, nu am argumente sa va scot din bula propagandei, vom vorbi in viitor. Stima.

  6. Am recitit, nu ati fi meritat niciun raspuns după frazele cu sponsorul etc, sunteti un simplu postac de partid.

    • Nu vă este rușine, tovarășe, să catalogați astfel un comentator onest? Sunteți tatăl postacilor de partid și este o ipocrizie să-l acuzi pe altul de asta!
      Ne spuneți că întotdeauna timpul v-a dat dreptate. Va dau câteva nume: Ponta, Ionică, Dăncilă, Pendiuc, ale căror funduri le pupați cu emfază atunci când aveau hățurile în mână! Și cu ei ați avut dreptate?
      Dacă tot asemuiți războiul din Ucraina cu un meci de fotbal, de ce nu amintiți deloc de cea de a doua echipă, a rusilor? Să fie din cauză că au început să fugă de pe teren?
      Ziarist de doi bani!

    • Ca sa pastram comparatia cu un meci de fotbal, ai plecat dupa fenta, Smeorene! In incercarea ta disperata si ilogica de a-ti justifica admiratia pentru rusi si Putin, te agati ca disperatul de orice articol care-ti convine. Prezinti tot felul de intelegeri pe la spate impotriva rusilor, ca ar vrea, ca s-ar putea, ca e posibil (nimic concret), insa nu raspunzi la o intrebare fireasca: cine pe cine a atacat?
      Asa ca poate incerci cu altceva, mai scormoneste pana gasesti un alt SRL american care a provocat razboiul.
      Subscriu, ai ajuns un ziarist de doi bani!

  8. După cum se vede, idiotul (in)util, chiar dacă a parcurs ,,criteriile” ziaristului, n-a înțeles nimic, tufă de Veneția, tabula rasa, o ține langa cu ideile lui inepte.
    Să-și aducă aminte câte țări libere și independente au fost atacate de americani, cică pentru apărarea democrației.
    Mai nou, parcă în sprijinul ideilor din Criterii, cancelarul german Scholz a mers umil în China unde președintele Xi Jinping l-a cam tratat cu un fel de sictir diplomatic. Postacule ecranat, tu nu vezi că se schimbă axa lumii, oamenii adevărați, cu creier, nu mai pot fi prostiți?
    P.S. Mă bucură hotărârea ziaristului de a nu mai intra în dialog cu orice neica-nimeni.

    • Domnule Boni, v-a trecut usturimea de la șutul în fund aplicat de ziarist nu cu mult timp în urmă? Văd că tot încercați de la un timp, făra succes, să-i intrați din nou în grații. Și-o fi dat omul seama, ca mulți altii, că asocierea cu un specimen ca dumneavoastră nu-i este benefică. Din contră!
      Și da, și pe mine ma bucură hotărârea ziaristului de a nu mai intra în dialog cu orice neica-nimeni!

      • Concret, care șut în fund?
        De unde prostia cu intratul în grații? Credeți că eu caut așa ceva?
        Dl Smeoreanu știe mai bine că nu am nevoie de vreo apreciere de la dumnealui. L-am susținut atunci când a fost cazul dar l-am și criticat substanțial, în probleme grave, nu prostioare insipide. Nu ar fi corect să-mi mulțumescă pentru ,,ajutorul” meu și al altora ca mine, nici nu aștept/accept acest lucru. În fond, criticile mele, probabil că l-au durut mai mult decât inepțiile adversarilor, deoarece a simțit adevărul din ele, l-au răscolit.
        P.S. Ca orice om mic, atunci când nu mai aveți argumente, recurgeți la trucuri ieftine în loc să vă referiți la fondul problemei. Băgatul periodic al bățului prin gard nu vă face cinste. Aveți și alte locuri dragi dvs. (apropó de șuturi) pentru acest băț.
        P.P.S. Faptul că vă irit, că nu vă sunt indiferent, este o încântare pentru mine.
        Vă salut, fără dușmănie dar și fără stimă!
        Și ca să fiu în ton cu ce aveți în minte, noapte bună!

        • Pentru a risipi orice îndoială sau, dimpotrivă, pentru a confirma, am dori, totuși, un punct de vedere al dlui Smeoreanu referitor la alegația cu șutul. Dacă vrea, dacă nu, să fie sănătos!

          • Bai nene, „a risipi orice indoiala„ si „a confirma„ inseamna acelasi lucru, in nici un caz „dimpotriva„
            Hai ca te scuz, avand in vedere ora la care ai scris, poate erai matrafoxat!

  9. Pentru anonimul cu matrafoxul în gând: domnu’, habar nu ai, cele două sintagme se referă la situații diferite, cunoscătorii și-au dat seama, e vorba aici de nuanță, de finețe, unul ca tine, despre care spunea cineva mai demult că dacă mai pune trei lei peste inteligența ta, poate cumpăra o pâine, nu are cum să înțeleagă, orbit fiind de a găsi greșeli în textele unor comentatori.

    • P.S. Dacă mă uit ce greșeli de Gâgă faci la utilizarea ghilimelelor, nici nu ar fi trebuit să te bag în seamă.

    • Care situații diferite? Vrem exemple, nu gargară! Și, fie vorba între noi, mai bine cu matrafoxul în gând, decât cu el în gât. Dacă nu vii cu exemple, nu mai insista, că te afunzi mai rău. Ca și altădată, când aveai alte pseudonime, nu doar un biet asterisc!

      • Orbule, citește cu atenție textele de la 8.1.1. și de la 8.1.1.1, popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă…
        Păi dacă-l ai în gând, dependentule, e clar…
        Iar divaghezi ca să bagi în ceață problema de fond.

Comentariile sunt închise.