Câtă vreme nu este interzis să gândim liber, ar fi o lașitate dacă nu aș face-o

• Din punctul meu de vedere

Nu înțeleg de ce mă insultă unii atunci când, în numele libertății de exprimare, formulez în articolele pe care le scriu alte puncte de vedere decât ale lor.
Îmi pun următoarele întrebări:
– Acești oameni urăsc libertatea de gândire și de exprimare ?
– Nu se simt confortabil decât în bula lor, dorind să le fie confirmate ideile în mod permanent și de către toată lumea ?
– Consideră că apărând narativul oficial prin injurii vor avea o cale mai liberă pentru succesul în viața personală?
Cred că sunt semeni ai mei despre care se poate răspunde cu DA la una, două sau chiar la toate cele trei întrebări.
Am tradus și am publicat zilele acestea articolul lui Seymour Hersh care susține că SUA au distrus conductele Nord Stream. Câțiva comentatori au sărit în sus de indignare susținând că sunt anti – NATO, anti- SUA și anti-UE ?
În mod logic, ar însemna că și Seymour Hersh este anti – NATO, anti- SUA și anti-UE.
Vorbim însă despre un ziarist american care a demescat masacrele armatei SUA în Vietnam, crimele comise de CIA, tortura de la Guantanamo, despre un deținător al Premiului Pulitzer, un monstru sacru al presei de peste ocean.
Faptul că Seymour Hirsh a criticat statul american până la vârsta de 85 de ani nu înseamnă absolut deloc că este un om care urăște America, ba dimpotrivă, cred că este unul dintre marii patrioți și un câine de pază al democrației din țara lui.
De ce sunt eu considerat, de către unii, anti-american atunci când preiau opiniile unui erou al presei americane ?
N-am habar, probabil că aceia care spun asta au o gândire perversă.
Poate că Seymour Hersh se înșelă, nu SUA au dinamitat Nord Stream. De altfel, oficialitățile americane au precizat imediat că resping cele scrise de marele ziarist. La rândul lor, Moscova și Beijingul au aplaudat articolul, ceea ce l-a făcut mai ușor de combătut. Nu trebuie, totuși, să citim și să vedem ce argumente are autorul ?
Cred că da, mai ales că are o mulțime de date concrete, primite din interiorul unor instituții americane.
Am făcut presă sub regimul comunist și știu ce înseamnă să fii contestat ideologic. La un moment dat, revista ”Săptămâna”, aflată sub patronajul lui Eugen Barbu și Vadim Tudor, a scris că trebuie să fiu dat afară de la ziar, deoarece nu sunt pe linia partidului.
Îmi plăcea presa și am încercat să fiu cum trebuie pentru a rămâne ziarist.
Tocmai pentru că în tinerețe nu am avut libertate de exprimare, acum îmi fac aproape un idol din aceasta, o iubesc poate mai mult decât cei care nu au știut ce sunt cenzura și auto-cenzura.
Profesorul Andrei Marga spune ,într-un articol publicat în urmă cu câteva zile:
”Reacția la distrugerea libertăților individuale a dus în perioada postbelică la restaurația neoliberală. Aceasta reia considerarea libertății persoanei ca valoare de bază a societății moderne, dar nu o mai ancorează în natură, ci în legislație. Friedrich A. Hayek a întărit opțiunea susținând că libertatea este „principiu, nu scop al acțiunii colective” (Freedom, Reason and Tradition, 1958) și respingând orice colectivism. Libertatea, dar și statul capătă astfel putere sporită, după ce libertatea individuală a intrat sub presiunea reducerii la libertatea alegerii. În asemenea condiții, libertatea ajunge, însă, să fie din nou politizată”.
Ce e de făcut pentru a reinsera libertatea, mai ales libertatea de gândire și exprimare, în condiția naturală a omului ?
Andrei Marga răspunde:
”Evenimentele anilor pe care îi trăim ne solicită cât se poate de evident o nouă reflecție asupra libertății. În orice caz, ele nu ne permit să considerăm libertatea ca ceva asigurat, ce nu ar mai trebui interogat și apărat”.
Încerc, în articolele mele, să interoghez și să apăr libertatea.
Cine o amenință ?
Nu cei care mă insultă pe mine sau care îi insultă pe alții ale căror spuse nu sunt acceptate, ci oameni care au putere, precum în exemplul următor.
La Bruxelles, doamna Ursula von der Leyen, într-o conferință de presă comună cu Volodimir Zelenski, a spus:
„Îi vom viza pe propagandiștii lui Putin deoarece minciunile lor otrăvesc spațiul public în Rusia și în afara ei”.
Formula „în afara Rusiei” arată limpede că arealul de vânătoare va fi întreaga Europă, crede ziaristul Adrian Pătrușcă și la fel cred și eu. Cum în UE au fost deja interzise organele de presă rusești, rezultă că țintele vor fi ziariștii din țările membre.
Chestiunea cu ”otrăvirea” spațiului public este specifică dictaturilor și sună rău în gura președinte Comisiei Europene. Totuși, întrebarea care se spune este cum, într-o democrație, pot fi vizați cei care ”otrăvesc spațiul public”.
Răspunsul l-a dat un organism ucrainean, New Geopolitics Research Network, care a invocat-o pe procuroarea europeană Codruța Kovesi, cea capabilă să lupte împotriva deviaționiștilor din presa română.
Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns faptul că organismul ucrainian s-a referit la Antena CNN ca la un canal de televiziune putinist, deoarece Mihai Gâdea și ziariștii săi au vorbit despre nerespectarea dreptului minorităților în țara vecină.
Pe vremea lui Gheorghiu – Dej, oamenii care trimiteau scrisori sau cereri autorităților scriau în josul paginii un slogan gen ”Trăiască lupta pentru pace !”.
Pe vremea noastră, se consideră absolut necesar să afirmi în context, indiferent de problematica războiului din Ucraina pe care o abordezi, că Rusia este un stat invadator, iar războiul este ilegal și neprovocat.
Încalc vreo lege dacă spun că da, Rusia a invadat în mod incontestabil Ucraina, dar nu sunt sigur că a făcut-o total neprovocat, iar legalitatea poate fi stabilită de juriștii experți în relații internaționale ?
Nu încalc nicio lege, dar îi calc pe nervi pe cei care gândesc în alb și negru, precum staliniștii, susținând că cine nu e cu noi e împotriva noastră.
Seymour Hersh iubește America, eu iubesc România. Consider că era fatal să aparținem NATO și UE. În același timp, îmi permit să critic anumite aspecte, ceea ce nu înseamnă absolut deloc că fac jocul altora.
Doar în mintea dnei von Der Leyen cine gândește liber ”otrăvește spațiul public”.
Și mai știți ceva ?
Aș fi fericit să se reinstaureze cenzura, aș dormi neîntors, aș citi din nou enorm, aș scrie poezii, romane și eseuri, nimic nu mi-ar tulbura conștiința.
Dar câtă vreme nu este interzis să gândesc liber, ar fi o lașitate dacă nu aș face-o.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)