- Din punctul meu de vedere
Presupunând că Ucraina ne dă dreptate, că UE ne dă dreptate, că însuși Joe Biden ne dă dreptate în legătură cu crima ecologică de pe canalul Bâstroe, întrebarea care se pune este:
Îi vedeți pe ucraineni aducând pământ și aruncându-l în canal să repare ceea ce au stricat ?
Cred că orice om normal la cap va spune că nu, nu va repara nimeni nimic.
Există așadar un risc imens să constatăm că, după 10.000 de ani, de când specialiștii spun că s-a format Delta, aceasta să fie transformată de ucraineni într-un ținut pustiu al noroiului.
Se spune că războiul i-a determinat să își piardă cumpătul și să nu mai țină seama de nimic. E o minciună.
Proiectul ucrainean privind construcția canalului Bâstroe a pus probleme în relațiile dintre România și Ucraina încă de acum 19 ani, fiind reclamat de țara noastră la nivel internațional în contextul în care poate avea un impact puternic asupra mediului și Deltei Dunării.
Construcţia în cadrul canalului, care face legătura între Dunăre şi Marea Neagră, a început în anul 2004. Potrivit informațiilor transmise de Ministerul român de Externe, autoritățile ucrainene au demarat lucrările la canal pe data de 11 mai 2004, proiectul urmând să ofere navelor maritime o cale alternativă de acces la porturile Dunării de Jos.
România a cerut Ucrainei să oprească acest proiect, având în vedere că noua legătură dintre Dunăre şi mare trece prin mijlocul Deltei Dunării, lucrările încălcând astfel o serie de convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului.
Primele informaţii tehnice despre acest proiect au fost oferite însă părţii române abia în luna aprilie 2007, Kievul ignorând avertismentele autorităţilor române, dar şi pe cele ale organizaţiilor internaţionale de mediu.
Compania care gestionează proiectul anunţa în urmă cu câțiva ani că intenţionează să termine lucrările de amenajare la Bâstroe până în 2011, lucrările au fost însă întrerupte, iar în 2020, Ucraina anunța că renunță la finalizarea proiectului inițial, în urma mai multor ani de de dezbateri și condamnări din partea mai multor Convenții la nivel internațional.
Minciuna continuă până în ziua de astăzi.
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din Ucraina a comunicat Comisiei Europene că lucrările de pe canalul Bâstroe sunt realizate ”în colaborare cu partea română”, ceea ce este un neadevăr strigător la cer.
(Sau, cine știe, poate că Iohannis și Ciucă au fost puși la curent și au acceptat, ceea ce ar fi caz de trădare națională).
Este de remarcat că ucrainenii nu au nicio jenă atunci când este vorba să producă deranj vecinilor, iar asta nu de acum, ci dintotdeauna, situație în care îmi permit să mă întreb dacă nu cumva la fel au procedat și în Donbas, după Revoluția Portocalie, cu deosebirea majoră că acolo s-au dedat la crime umane.
Acolo, crime umane, la noi, crime ecologice.
Sunt români care și-ar risca viața pentru a apăra Delta Dunării, numai că nu au posibilitatea să o facă.
Evident că dacă SUA nu s-au sfiit să îngroape economia Germaniei, cu atât mai mult n-ar avea o problemă să constate că a treia deltă a lumii ca întindere și număr de specii va fi îmbolnăvită mortal.
Mai mult ca sigur, ministrul ucrainean al transporturilor nu l-a întrebat pe Zelenski, iar Zelenski nu l-a întrebat pe Biden dacă au voie să nimicească Delta Dunării, pentru simplul motiv că suntem prea mici pentru un război atât de mare.
Este interesant că toți politicienii români care s-au exprimat cu privire la acest dezastru s-au ferit ca dracu de tămâie să vorbească despre eventuale răspunsuri din partea României. De pildă, europarlamentarul PNL Marian – Jean Marinescu a spus:
”Nu cred că trebuia să se ajungă aici, trebuie să apărăm patrimoniul UNESCO dar în acelaşi timp trebuie să înţelegem că este un stat în plin război cu toate problemele pe care le implică acest război”.
Se observă cu ușurință absurditatea acestui gen de declarații. Cum să apărăm patrimoniul, în primul rând național și abia apoi al UNESCO, dacă înțelegem că agresorul, fiindcă despre agresiune este vorba, ”este un stat în plin război” ?
Bine spunea cineva că dacă Zelenski decide că , din cauza deficitului demografic provocat de război, ucrainenii trebuie să ne violeze toate femeile pentru a naște ucraineni, nu avem decât să fim de acord, fiindcă altfel nu se poate.
Nu vreau să fiu patetic și să îmi rup hainele de pe mine în scris, dar a ucide Delta Dunării este la fel de grav cu a invada militar Delta Dunării pentru a o alipi Ucrainei.
Ucraina nu și-ar fi permis așa ceva cu Ungaria sau cu Polonia, dar o simplă analiză le-a arătat că la București sunt lideri politici suficient de lași încât să accepte această situație, după câteva declarații sforăitoare.
Mă tem că nu se mai poate face nimic, absolut nimic. Nimeni nu îi va putea determina pe ucraineni să repare ceea ce au stricat, nici dacă vom vedea cum se usucă pădurea Letea, nici dacă vor aduna milioane de păsări moarte.
Dacă se va întâmpla acest lucru, adică foarte probabil, după cum ne nunță specialiștii, atunci aceasta este cea mai mare nenorocire care ne-a lovit vreodată, cu mult peste dictatele de la Moscova sau de la Viena, pentru că poți spera să îți recuperezi în istorie teritorii furate, dar teritoriilor pustiite nu ai ce să le mai faci în istorie.
În zilele următoare veți putea asista la încă o serie de declarații care par a spune totul, dar în fond nu spun nimic. Chiar când scriu aceste rânduri, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, declară:
”Măsurătorile, din câte ştiu, durează ceva vreme, pe urmă există, iarăşi, o perioadă în care aceste măsurători trebuie să fie interpretate din punct de vedere ştiinţific. Prin urmare, trebuie să aşteptăm să vedem care sunt rezultatele acestor discuţii tehnice şi, respectiv, ale acestor măsurători şi, pe urmă, sigur că vom lua, în modul cel mai prompt, toate măsurile diplomatice care sunt necesare”.
În tot acest timp, apa Deltei Dunării se strânge în Bâstroe, în Ucraina.
Delta se necrozează ireversibil.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi
