- Din punctul meu de vedere
Moto: ”E momentul ca să reacționăm. Puternic. Dacă vom privi cu brațele în sân această concertată apocalipsă a cenzurii și elucubrațiile unor demolatori, vom lăsa copiilor noștri o lume, în care valorile nu contează, familia, tradiția marii artiști și scriitori universali, o lume de slogane penibile, de excluderi și demolări continue.” (Doina Uricariu).
Situația de la Spitalul Foișor arată că există două lumi într-o singură lume, ceea ce am mai încercat să demonstrez. Pe de o parte, avem lumea veche, în care omul bolnav are o anumită sacralitate, se bucură de o protecție specială, iar pe de altă parte, avem o lume nouă în care dacă ești bolnav sau bătrân nu ai nicio valoare.
În lumea veche contau enorm studiile universitare și cultura generală, experiența acumulată în conducere, familia, cu copiii și nepoții ei, credința în Dumnezeu, capacitatea omului de a avea o proprietate și a se îngriji de ea, contau vecinii, prietenii, grupul, națiunea, patria.
În lumea nouă, a urma o facultate bună este o pierdere de vreme, e mai bine să fii membru al unei organizații non-guvernamentale, a citi este ceva demodat, în schimb contează să faci voluntariat, iar dacă ai cumva credință, mai ales creștină, ești alungat nu neapărat cu pietre, ci cu voturile organizației din care faci parte.
Fiindcă fără o specializare e greu să ai o proprietate, proprietatea nu mai contează, a apărut din nou nostalgia pentru folosirea în comun a diferitelor lucruri cum ar fi casa, mașina, chiar și partenerul sexual. Vecini nu mai ai deoarece nu te stabilești nicăieri, prietenii sunt înlocuiți cu tovarășii, grupul se face și se desface, națiunea este un concept învechit, iar patria e acolo unde îți e ție mai bine.
În această situație, pentru dl ministru Vlad Voiculescu a muta și a externa niște bolnavi, care întâmplător mai sunt și bătrâni și rurali, la miez de noapte, în pijamale, chiar dacă au fost recent operați, este ceva normal, în firea lucrurilor. Sunt sigur că dl ministru se miră sincer că societatea reacționează negativ, că oamenii ies în stradă pentru astfel de fapte, singurul mod de a scăpa domnia sa de o disonanță cognitivă fiind acela de a admite că suntem un popor barbar care nu îi merităm angelica ființă, după cum îl caracteriza filosoful Gabriel Liiceanu.
Nu întâmplător, USR – PLUS i-a luat apărarea lui Vlad Voiculescu, chiar dacă admitem că Dan Barna și Cioloș sunt duplicitari. Posibil să fie duplicitari, în sensul că ei sunt din lumea veche dar au înclinații și spre cea nouă, în plus, au un program prestabilit.
Ar rămâne să ne străduim a vedea ce se întâmplă cu doctorul Arafat. Îmi este silă de xenofobi și nu fac nicio discriminare, dar să nu uităm că orientul este o lume mult mai dură decât occidentul, iar drepturile omului sunt acolo nimic față de drepturile societății în ansamblul ei. Probabil că undeva concepțiile ministrului și ale șefului Departamentului se întâlnesc și de aici a rezultat ceea ce s-a întâmplat la Foișor.
Așa, pentru a încerca să explicăm lucrurile în diacronia lor, voi spune că apariția minunatei lumi noi, de fapt a germenilor ei, deoarece cuvântul din poveste înainte mult mai este, voi aminti că școala nu mai este școală.
Când școala nu mai e școală, nu înseamnă că noua generație e mai neștiutoare, înseamnă că învățământul naște monștri. Micuții care au descărcat clipuri și au jucat jocuri pe telefon în timpul orelor, care și-au făcut referatele copiind de pe internet, care au răspuns la întrebări grele căutând pe Google, care au putut să dea ei note profesorilor pe diferite site-uri și chiar să își reclame, la un telefon scurt și alocat cu dedicație, părinții care îi puneau să învețe au devenit acum adulți și vor o societate după chipul și asemănarea lor.
Telefoanele inteligente, laptopurile, ceasurile care măsoară oxigenarea creierului și numără pașii nu au nicio tresărire în momentul în care niște bolnavi eventual bătrâni sunt mutați ca vitele de la un spital la altul sau trimiși acasă.
Nu s-a mai văzut așa ceva ? Ba, s-a mai văzut la naziștii care au crezut că lumea s-a născut o dată cu ei.
Evident, noi suntem de vină cu raportarea noastră la cărți, la istorie. În lumea lor, a citi este o reminiscență a omului vechi, a asculta muzică simfonică este o atitudine de îmbuibat cu creierul gras, a admira un tablou renascentist este un omagiu adus sclaviei, iar rugăciunea către Dumnezeu este din principiu incorectă politic.
În concluzie, oricât am protesta față de situația de la Foișor, rămânem neînțeleși de către protagoniștii ei. Se uită la noi ridicând din umeri, precum la niște maimuțe care se scarpină în fund. Pentru progresiști, ceilalți sunt doar populație unei grădini zoologice.
Da, noi toți, cei care ne considerăm normali, suntem pe punctul de a trăi într-o grădină zoologică din care progresiștii nu ne vor da niciodată drumul.
Singura soluție este să nu ne lăsăm încercuiți acum.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
