- Curierul zilei vă prezintă tehnicile de pescuit
Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru. În fiecare săptămână vă vom prezenta câte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv.
În ediția de astăzi vă vom prezenta a doua parte din ”Strategii pentru partidele scurte la crap”. Informaţiile sunt oferite de Sergiu Delcea, specialistul de la crapmania.ro, unul dintre cele mai renumite site-uri de pescuit din România.
Cum se face nădirea
Deși în general tind să pescuiesc opus stilului dominant, în cazul partidelor scurte subscriu în mare măsura sfatului general de a evita nădirile masive. Chiar și în cazul partidelor pe carpodrom unde, așa cum am detaliat mai sus, există o competiție constantă pentru hrană, nădirile agresive și/sau paturile extinse de nadă dau rezultate destul de rar. Din punctul meu de vedere explicația are două componente – în primul rând, nădirea masivă, chiar dacă includem în amestec elemente solubile sau lichide cu dispersie rapidă, necesită un timp destul de îndelungat pentru a deveni atractivă pentru pești prin simplul fapt că a fost construită gălăgios; în al doilea rând, întrucât este o strategie ușor de aplicat și destul de populară, nădirea masivă a fost folosită până în punctul în care consider că peștii au devenit suspicioși. Cu siguranță, dacă peștii sunt dispuși să se hrănească, atunci nădirea masivă poate fi o soluție chiar și în partidele scurte. Sunt deja bine-cunoscute imaginile cu peștii reacționând imediat la zgomotul produs de rachetele de nădire. Abordarea mai prudentă și cu rezultate constante este însă o nădire de tip “little and often” (puțin și constant). Contrastul față de nădirea masivă poate fi rezumat foarte simplu – dacă nada a fost deja introdusă în lac ea nu mai poate fi scoasă, în schimb dacă am nădit precaut iar răspunsul peștilor este foarte bun, putem oricând nădi suplimentar. De asemenea, un alt avantaj vine din zgomotul redus. În fapt, zgomotul redus poate avea două tipuri de avantaje – în primul rând, nădirea discretă permite un pescuit foarte rapid de intercepție deoarece peștii aflați în stand nu vor fi speriați; în al doilea rând, un stand mai liniștit poate deveni un spatiu de refugiu pentru peștii goniti pe lac de nădirile agresive abordate de alți pescari. Nădirea precaută poate însemna atât un volum mai mic de nadă, cât și o adaptare a elementelor de nadă (e.g. boiliesuri cu diametru scazut). La nivel teoretic, nădirea prudentă are un singur avantaj – în cazul unui lac suprapopulat, peștii aflați în mișcare pot fi greu de ținut pe loc. Pentru a compensa, nădirea prudentă trebuie făcută la interval regulat de timp. Un truc des întâlnit este nădirea în urma fiecărei capturi pentru a întreține locul productiv.
Care sunt dezavantajele
Principalele opțiuni sunt folosirea materialelor PVA (săculeți, pungi, banda) sau nădirea punctuală cu cobra / praștie. Bineînțeles, o opțiune distinctă este și nădirea cu rachete de nădire de marime medie. Din punctul meu de vedere însă aceasta abordare ar invalida tocmai avantajul principal descris mai sus – zgomotul redus. În mod evident, avantajul principal al folosirii materialelor PVA este nădirea foarte precisă în jurul monturii. Mai ales dacă vorbim de o nădire cu multe particule mici, atunci materialele PVA devin practic singura opțiune disponibilă. De asemenea, folosirea materialelor PVA îmbunătățește considerabil prezentarea monturii deoarece aceasta se va scufunda lent. Dezavantajele principale țin de limitarea distanței de aruncare și cantitatea de nadă disponibilă. Nădirea punctuală cu cobra/praștia oferă prin comparație posibilitatea unei cantități de nadă mai semnificativă. Mai mult chiar, putem nădi fără a fi nevoiți să schimbăm lanseta, fapt ce ne permite mai multă flexibilitate și chiar mai multă liniște în stand. Dezavantajele vin din necesitatea unei tehnici bune pentru a nădi precis și din limitarea tipului de nadă (e.g nu vom putea nădi pelete cu cobra). În mod evident, ideea principală este să putem combina cele două tipuri de nădire. Totuși în anumite scenarii vom observa diferențe evidente între abordări, motiv pentru care flexibilitatea și adaptabilitatea rămân armele de baza.
Monturile recomandate
Trăsătura esențială a monturilor pentru partidele scurte este cu siguranță agresivitatea. Întrucât timpul limitat de obicei înseamnă un număr moderat de trăsături, convertirea lor în intrări în albumul foto devine esențială. Din punctul meu de vedere strategia trebuie așadar construită în jurul unor monturi agresive.
Simplificând, o montură este agresivă dacă întrunește una sau mai multe din următoarele proprietăți – libertate totală de mișcare ce implică posibilitatea de a înțepa peștele indiferent de unghiul din care acesta apucă momeala; timp de răspuns foarte scăzut, ceea ce înseamnă ca montura va zbura imediat în gura peștelui; cârlig așezat în unghiul optim pentru înțepare astfel încât și trăsăturile apatice vor deveni drilluri; proprietati anti-eject etc.
Agresivitatea monturilor poate fi obținută în două feluri – în mod direct prin materialele folosite (fire, cârlige) și în mod indirect prin folosirea unor momeli de cârlig (hookbaits) speciale. Cu siguranță cele mai cunoscute monturi agresive sunt cele rigide (stiff rigs).
Principiul de bază este foarte simplu – firele rigide (fluorocarbon, amnesia, fire cămășuite rigide) au un timp de reacție foarte scăzut și ca atare pot converti chiar și cele mai apatice trăsături întrucât cârligul se va fixa foarte rapid în gura crapilor.
De asemenea, monturile rigide reduc la minimum riscul încurcării în aruncare, fapt ce ne va permite un pescuit cu mai puține lansări, un element așa cum am discutat mai sus important în partidele scurte.
Proprietatile anti-tangle ne permit folosirea unui ansamblu tip elicopter, ideal atât pentru distanțe extreme dacă avem nevoie de ele, cât și pentru a prezenta pe orice tip de substrat.
Dacă fluorocarbonul și amnesia au avantajul unui camuflaj excepțional întrucât sunt invizibile sub apă, firele cămășuite rigide au un plus de versatilitate întrucât pot fi folosite atât pentru monturi rigide cât și pentru combi rigs. Prin simpla decojire vom obține un capăt suplu ce permite folosirea mai multor tipuri de cârlige și hookbaits. Deși oferă și ele un nivel foarte bun de camuflaj, firele cămășuite rigide pot fi uneori mai greu de folosit deoarece necesită în general prelucrarea la abur. Dezavantajul principal al monturilor rigide este că așezarea pe substraturile denivelate poate fi defectuoasă.
Atașarea boiliesului la firul de păr folosind croșeta
Daca situația impune folosirea unor monturi care să se muleze perfect pe substrat, putem obține o mecanică agresivă prin folosirea unor momeli de cârlig ce anulează complet greutatea cârligului. Deși firele suple nu vor avea același timp de reacție, greutatea scăzută va permite cârligului să zboare instant în gura crapilor. Vom obține așadar aceeași rată de conversie excepțională a trăsăturilor, deoarece vor transforma chiar și cele mai apatice prezentări în drilluri. În același timp, această categorie de monturi oferă și ea un camuflaj excepțional întrucât este aproape imposibil de reperat pe substrat, iar momelile de tip wafters / pop-up lestat vor acoperi aproape în totalitate cârligul.
În mod evident, dezavantajul principal este că monturile nu au proprietăți anti-tangle foarte pronunțate. Totuși, monturile cu fire suple pot fi “asigurate” în aruncare prin folosirea materialelor PVA. În fapt, firele suple sunt chiar mult mai recomandate pentru acest stil de pescuit decat cele rigide. Cu siguranță, universul opțiunilor este cu adevărat infinit așa că mă voi limita la a prezenta câteva alegeri personale:
Blow-back cu fir rigid / suplu – probabil cea mai versatilă montură, ușor de realizat și incredibil de eficientă.
D-Rig cu fluorocarbon – din punctul meu de vedere D-rig are un avantaj esențial față de alte monturi rigide: permite folosirea mai multor tipuri de hookbaits. Dacă montura blow-back cu fluorocarbon de exemplu lucrează optim doar cu momeli de fund sau wafters, D-Rig permite adaptarea pentru un ansamblu snowman sau chiar pentru pop-upuri.
Ronnie Rig cu fir rigid/suplu – probabil cea mai populară montură la ora actuală, Ronnie Rig are un grad de libertate total și o mecanică excepțională. Mai mult chiar, poate fi folosită atât cu momeli scufundătoare cât și wafters sau chiar pop-upuri.
Concluzii
Simplificând, abordarea partidelor scurte de pescuit la crap se rezumă la flexibilitate și adaptabilitate. Pentru a compensa lipsa de timp, sarcina principală devine pregătirea temeinică prin adunarea și coroborarea informațiilor. Din momentul începerii partidei sfatul principal devine “less is more!”(mai puțin înseamnă…mai mult!). Dacă în timpul unor partide lungi putem experimenta, în ceea ce privește partidele scurte aplicarea corectă a unor strategii simple este de cele mai multe cheia succesului. Bineînțeles, un element foarte important este răbdarea. Din punctul meu de vedere, partidele scurte trebuie privite ca părți ale unui proces gradual și elaborat, la capătul căruia vom zâmbi în fața aparatului foto cu un trofeu impresionant în brațe. M.D.
