- Din punctul meu de vedere
Nu mi-am dorit niciodată să fiu altcineva decât sunt, dar dacă aș fi fost Volodimir Zelenski, aș fi declarat regiuni autonome toate teritoriile urcainiene obținute de la Ribentrop, Molotov, Stalin, Hrusciov, aș fi încurajat limbile și cultura rusă, română, maghiară, poloneză, le-aș fi dat rușilor și celorlalte etnii locuri în Rada Supremă, aș fi desființat oligarhia, aș fi interzis naționalismul extremist, aș fi dărâmai monumentele fasciștilor Stepan Bandera și Simon Petliura, aș fi scos în afara legii site-urile cu liste negre, aș fi pedepsit exemplar atacurile asupra civililor din Dombas, aș fi făcut din Ucraina o țară multietnică model de democrație demnă să adere în viitor la Uniunea Europeană.
Totuși, cred că nici dacă aș fi fost Volodimir Zelenski nu aș fi putut face toate aceste lucruri, spiritul regimentului Azov este prea înrădăcinat în această țară, doar SUA ar fi avut o șansă să pună lucurile la punct, numai că la Washington nu s -a dorit acest lucru, s-a dorit altceva.
Ce anume ?
Slăbirea relației UE – Rusia, fragilizarea economiei germane, motor ar dezvoltării europene, recesiune rusească.
Rusia a invadat Ucraina fără să ia în calcul probabil, capacitatea SUA de a ține strâns în pumn toate țările NATO, iar americanii, la rândul lor, nu au crezut că Xi Jimping va semna un acord de colaborare cu Putin.
În fine, am explicat toate aceste lucruri pe larg, în rubrica pe care o citiți acum, de-a lungul întregului an 2022, asumându-mi riscul de a atrage, ca și înalte situații (Iohannis, Ordonanța 114, USR, Statul Paralel etc.) un potop de insulte.
Acum, a mai apărut o complicație, în Turcia, cetăţeanul sirian Ahlam Albashir, care a comis un atac terorist pe strada Istiklal din Istanbul pe 13 noiembrie, fusese antrenat de instructori americani, a informat marţi ziarul Yeni Safak, citând poliţia care investighează incidentul. Nu voi aborda însă acest subiect.
Marți seara, când a apărut scandalul rachetelor căzute în Polonia, aproape că era să fiu linșat pe Facebook, pentru că, în mod cu totul aberant, explicațiile mele jurnalistice publicate de- a lungul anului sunt considerate de naivi drept ”putinism”, pe principiul bolșevic ”cine nu e cu noi a împotriva noastră”.
Miercuri dimineața, adică la ora la care scriu aceste rânduri, situația era cu totul schimbată, iar colonelul Ion Petrescu, pe care îl voi ruga, la un moment dat, să vină la emisiunea mea de vineri, de la Curier TV, scria pe Facebook următoarele:
” Reamintesc celor interesați că încă de aseară am afirmat, la alt post de televiziune, că nu ne putem pronunța public că este vorba de rachete trase de Rusia, până nu avem certificarea oficială și viața mi-a dat dreptate, diversiunea celor care acuzau Rusia fiind demontată inclusiv de președintele SUA, Joe Biden, care a spus clar că NU Federația Rusă a tras cu rachete spre Polonia.
NATO nu este în alertă, ci doar aliații sunt, în mod firesc, preocupați de situația creată. În asemenea situații, politicienii fără experiență din România este bine să fie prudenți și să folosească expresii de genul:
– se poate;
– probabil;
– este posibil;
– să vedem detalieri ale informației inițiale;
– nu mă pot pronunța în absența unei imagini clare a evenimentelor.”
Am intitulat acest articol ”Presa ca o viață” pentru a sugera că atunci când scrii în alt sens decât propaganda oficială, ceea ce un ziarist trebuie să încerce să facă întotdeauna, presa îți inundă întreaga viață.
”Presa ca o viață” va fi titlul unui volum aflat în pregătire și care va cuprinde cele mai importante articole ale acestei rubrici din 2022. Voi dedica această carte editorilor ziarului, redactorului care s-a ocupat de materiale și nu în ultimul rând persoanei cu care împart viața și de lângă care am fost, în acest an, destul de absent, preocupat fiind să mă documentez de pe zeci de site-uri, din multe cărți și filme documentare.
Cartea va avea trei moto:
” „Franța nu știe, dar noi suntem în război cu America. Da, un război permanent, un război vital, un război economic, un război fără moarte, se pare. Da, americanii sunt foarte duri, sunt vorace, vor putere nemijlocită asupra lumii. Este un război necunoscut, un război permanent, aparent fără moarte, și totuși, un război.”
François Mitterrand
„În Statele Unite se iau din ce în ce mai multe decizii. Există un transfer real de suveranitate. Ne sunt impuse punctele de vedere ale Pentagonului în materie de strategie globală, punctele de vedere ale mediului de afaceri american cu privire la economia mondială.”
Charles de Gaulle
„Există un nou fascism de extremă stânga care pretinde loialitate absolută. Cine nu vorbește limba lui, cine nu-i execută ritualurile, nu-i recită mantra și nu-i respectă poruncile va fi cenzurat, interzis, pus pe lista neagră, persecutat și pedepsit. Nouă nu ni se va întâmpla asta”.
Donald Trump
Le spun celor care comentează la subsolul rubricii că voi salva o parte dintre părerile lor, pentru istorie, volumul le va cuprinde, pentru a da seama despre starea conștiinței sociale din România în această perioadă.
În fine, cred că dacă nu se va întâmpla nimic deosebit – și sper să nu se întâmple – războiul din Ucraina va fi un subiect mai rar în cadrul acestei rubrici. Am spus ce am avut de spus, am despus mărturie, mi-am trăit viața ca o presă și am făcut presă ca o viață în acest an, vin sărbătorile și sunt și alte aspecte de discutat.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Maestro, uite un exemplu elocvent despre „presa” pe care o faci:
https://curier.ro/2022/08/11/bietul-criminal-de-la-bascov/
http://www.criterii.ro/index.php/en/national/38138-criminalul-de-la-bascov-este-nevinovat-si-sustin-asta-chiar-daca-ma-injura-toti
https://curier.ro/2022/11/17/criminalul-de-la-bascov-a-avut-discernamant/
Nu in urma cu mult timp te laudai ca timpul iti da dreptate in ceea ce scrii. De fapt timpul scoate mereu la suprafata erorile, minciunile, exagerarile si mai ales cat te umfli in pene degeaba.
Foarte corect punctul dumneavoastra de vedere, ma intreb insa, bietul ziarist mai are discernamant?
Domnule ziarist, este jenant și descalificant să vă dați mare specialist în problema razboiului și să nu știți că regiunea se numește Donbas, în nici un caz Dombas. Rușine!
Cand scrieti „Cartea va avea trei moto” va referiti, probabil la motociclete sau, ca sa va citez, la motococlete. Sper ca nu v-ati referit la „motto-uri” pentrui ca, daca e asa, rad si curcile de dumneavoastra, domnule ziarist. Ca sa nu mai zic de colegii de breasla!
Scuze pentru virgula lipsa!
Gura lumii, slobodă…dar parcă prea multă răutate.
În principiu, eu apreciez acest articol plin de adevăruri deranjante pentru unii.
În plus, îmi place foarte mult titlul ,,Presa ca o viață”. Presupun ca este o parafrază a romanului autobiografic al Marelui Moromete, cel mai iubit (și mai valoros) dintre romancierii români: ,,Viața ca o pradă” (cumva ar putea completa titlul viitoarei dvs. cărți).
Cred că gura lumii trebuie să fie slobodă/liberă într-o societate care se dorește democratică; totuși eu nu observ răutatea, iar dv. nu remarcați argumentele comentatorului de la pct. 1 (deschideți link-urile menționate), care arată cu obiectivitate afirmațiile eronate ale domnului Smeoreanu, care aducea la momentul respectiv, pe lângă argumentele de ziarist cu experiență, și pe cele ale unei expertize de pshiholog clinician – profesie pe care nu a practicat-o măcar o zi. Deși psiholog, nu este același lucru cu medic psihiatru… După cum au dovedit psihiatrii desemnați, autorul crimei multiple de la Bascov avea discernământ, nu cum afirma și „punea pariu” dl. Smeoreanu.
De asemenea, cu părere de rău (pentru că adevărul este atins atât de rar), eu nu observ „adevăruri deranjante pentru unii” în acest articol, în afară de dorința dv. de a-l ajuta pe ziarist să îmbunătățească titlul unei posibile cărți în care autorul vrea să publice articole și comentarii selectate (ca o „momeală” pentru comentatorii jigniți de curând). Dar cum să crezi în articole care prezic lucruri care nu se întâmplă în realitate, cum este cazul „nebunului de la Bascov”? Să ne așteptăm să se întâmple în cazul „cuentelor” (cuantelor) sau „blombelor” (bombelor) d-lui Smeoreanu? Să fie ziaristul mai pregătit în ale războiului decât în psihologie pe care măcar a studiat-o în facultate acum aproape cinci decenii?
Tot ce-ai scris, Badie … suta la suta-i adevarat ! Tot adevar grait-a, cu luni in urma si Papa de la Roma / cu latratu’ la poarta lu’ Mosk ; dara … subit a ologit si’n scaun cu rotile s-a trezit. Fix, cam in aceeasi perioada si ‘mneatale ai devenit „Badie”; adeca … mult prea-copt in timp scurt .
Când cititorii vin cu argumente și dovezi de netăgătuit, alegi să taci.Adica fix ce nu trebuie să faca un ziarist care se respectă. Dacă găseai unul care să te gratuleze, săreai imediat cu complimentele!
Ce-ai ajuns, Smeorene! Dovadă că de la 5.000-6.000 de cititori, acum de-abia mai aduni 200. Asta nu-ti spune nimic?
PS Mai gândește-te dacă se merită să publici cartea, ai bani de aruncat?
Asta cu ,,se merită” a cam dat peste cap răutatea comentariului!
Comentariile sunt închise.