Un KGB-ist și un pușcăriaș. Două epave

• Din punctul meu de vedere

Vineri seara, la Curier TV, am făcut un interviu în direct cu Adrian Năstase pe teme precum războiul din Ucraina, situația din Delta Dunării, ascensiunea AUR, rotativa guvernamentală, suveranitatea României. Interlocutorul meu are un mod unic de a interpreta problemele geopolitice și un limbaj de maximă subtilitate, așa încât m-am simțit excepțional în timpul dialogului. Nu m-am putut abține – vai, mie ! – să nu remarc diferența ca de la cer la pământ între modul în care se exprimă un fost prim – ministru și actualul prim – ministru. Președintele CJ Argeș, Ion Mînzînă, cu care am discutat chestiunea, a ricanat spunând că premierul Ciucă e mai cazon, iar eu rămân la părerea că, în genere, actuala clasă politică este sub nivelul celei de acum douăzeci de ani.
Bucuros că interviul cu Adrian Năstase a adus un plus de cunoaștere și interpretare, l-am postat imediat pe Facebook, iar cineva a comentat:
– Un KGB-ist și un pușcăriaș. Două epave.
Superb, nu-i așa ?! Citind aceste cuvinte, am ieșit din dilemă, în sensul că oscilam între ideea de a mă culca mai devreme și aceea de a-mi pune un pahar de vin și a deschide un film, fiind, totuși, noaptea de vineri spre sâmbătă. Am ales filmul și vinul, convins fiind că prima datorie a omului este să își ofere mici bucurii în scurta viață pe care o avem. Întrebarea care se pune este dacă omul care a făcut comentariul la interviu și-a oferit prin aceasta o satisfacție intelectuală, s-a simțit un cetățean implicat care ia atitudine, și-a oferit sieși o bucurie sau, dimpotrivă, s-a cufundat în depresie.
Suntem noi epave sau el e epava ?
Aș generaliza un pic, spunând că în toiul polemicilor despre războiul ruso – ucrainean se afirmă adeseori că avem de a face cu o confruntare între o lume barbară și una civilizată, între o dictatură și democrațiile occidentale, între societățile închise și societatea deschisă în sensul lui Popper. Cum se face, în acest caz, că exponenții ”lumii civilizate” și ai ”democrației” comentează atât de agresiv și de murdar ?
Trebuie să recunoașteți că diferența dintre lumi nu o fac nici politica, nici conceptele, nici teoriile, ci capacitatea omului de a fi bucuros, iar din când în când, poate chiar fericit.
Vin cu o precizare.
Nu scriu și nu fac emisiuni pentru a face jocuri politice, toată munca mea are sensul de a-mi oferi mie o bucurie și de a o împărtăși cu alții.
Bucuria cunoașterii și a exprimării libere.
O americancă, pe nume Ingrid Fetell Lee, designer din New York, a scris o întreagă carte, de 350 de pagini, intitulată ”Estetica bucuriei. Puterea extraordinară a lucrurilor obișnuite de a aduce fericire”. Ea crede că adevărata bucurie este un exercițiu al minții asupra materiei, nu al materiei asupra minții.
Visez să fac o emisiune de televiziune în care să se discute despre cum ne găsim bucuriile vieții, să ne împărtășim unii altora diferite moduri în care ne străduim să fim măcar parțial fericiți.
În viața mea, de pildă, joacă un rol important câinii, pisicile, copacii, florile, cărțile, muzica și călătoriile. Am organizat în curte și în grădină vreo șapte locuri de băut cafeaua, chiar dacă, de obicei, o bem în casă, la televizor.
Avem un pui de tei și o bancă lângă el. Îl urmărim, de la un an la altul, cum crește în spatele băncii și cum își întinde vara umbra răcoroasă, în fiecare anotimp mai mult și mai mult. Până la sfârșitul deceniului, cu voia lui Dumnezeu, vom bea cafeaua nu lângă tei, ci sub tei.
Insist pe bucuria lucrurilor mărunte ca formă supremă a înțelepciunii. Abia înconjurat de astfel de ”abțibilduri” poți să încerci să faci lucruri importante cum a fost acest interviu cu Adrian Năstase, ori marele, uluitorul interviu pe teme de epistemologie pe care tocmai l-am lucrat cu academicianul Mircea Flonta și pe care îl voi publica într-o revistă la finele acestei luni. De fapt, domnia sa a lucrat, la cei 91 de ani ai săi, cu o bucurie uluitoare, eu doar am pus întrebările.
Cu îndârjirea și crisparea nu ajungem că pricepem mare lucru din lumea de azi, o lume greu de purtat pe umeri, în care unii și-au propus să se amestece fundamental în viața noastră prin amestecul în mintea noastră.
Săptămâna care a trecut a fost marcată de teribilul articol semnat de profesorul Andrei Marga în ”Cotidianul”, intitulat ”Sorosismul ca politică”.
Nu l-ați citit ? Căutați-l, citiți-l și abia apoi acuzați-i pe unii și alții de conspiraționism. Bogdan Tiberiu Iacob,în ”Impolitics”, face un rezumat:
– George Soros a contactat după 1989 profesori pentru a crea o universitate la Cluj-Napoca, la schimb cu desfacerea Universității „Babeș-Bolyai”.
– Nu se știe nici azi pe ce criterii Fundația Soros selecta activiștii „societății deschise.
– George Soros întreține financiar peste 430 de publicații în 120 de țări, cu tiraje de peste 70 de milioane de exemplare.
– Exponenți ai sorosismului își asumă, la noi, că doar unii dintre cetățeni sunt demni să fie ascultați.
– Soros a intervenit în viața politică, organizând răsturnări de regimuri.
– Soros controlează o rețea tentaculară în bănci, investiții, media, educație, politică, servicii secrete.
– George Soros, geniu al fructificării de falii, inegalități, dezechilibre, nedreptăți și frustrări din societățile postbelice.
– George Soros a arătat cum specula financiară și combinația de bani și iscusință pot afecta până și democrații exersate.
– Soros intervine, prin rețeaua sa de organizații, în multe țări, în vederea răsturnării de lideri.
– Soros vrea organizarea unui „maidan” în jurul lui Navalnâi în Rusia, la fel și în China.
– Strategia pusă în joc de Soros nu aduce cu „societatea deschisă”, ci cu altceva și implică libertățile, drepturile, viețile majorității oamenilor.
– Sorosismul a instalat noua „corectitudine politică” și controlul total, în care cetățeanul nu mai este întrebat în nicio decizie esențială, alegerile devin farsă, căci marea politică nu mai depinde de partide, elitele își au popoarele lor în mână mai mult ca niciodată.
Așa e că într-o asemenea lume nu poți rezista fără mici lucruri care oferă mici bucurii ?
Dacă nu le ai și nu le vrei, te transformi în ”KGB-ist, pușcăriaș, epavă”.
O săptămâna frumoasă, tuturor !
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)