- Din punctul meu de vedere
Nu ştiu cum gândiţi domniile voastre, dar eu cred că activitatea unui om politic decurge din viaţa lui personală. După părerea mea, această afirmaţie e o banalitate, ca şi cum ai spune că 1 + 1 = 2.
Sincer să fiu, chiar şi ceea ce scrie un ziarist se trage din viaţa personală ca dintr-un izvor, am observat acest lucru de-a lungul a zeci de ani de presă. Articolele scrise într-o stare de echilibru şi mulţumire sufletească au întotdeauna mai mulţi cititori.
Jurnalistul are însă faţă de alţi oameni un mare avantaj, în sensul că dacă azi o dă pe lângă bară şi comentează eronat, poate veni mâine să corecteze traiectoria, să aducă lucrurile spre adevăr, dar omul politic, săracul de el, când ia o decizie, cu greu o mai poate îndrepta, cel puţin în viaţa asta, poate doar în cea viitoare, dacă există, să mai poată face ceva.
Totuşi, chiar şi în politică s-au mai văzut cazuri de dus – întors. Rămân sechele, dar timpul le vindecă pe toate.
Acestea fiind spuse, haideţi să vă spun ce se întâmplă acum cu unul dintre cei mai dragi mie oameni politici din judeţul Argeş, inteligentul, carismaticul şi elegantul doctor Dan Manu, preşedintele Consiliului Judeţean.
Dacă dl Sorin Apostoliceanu şi străbaterile sale de inimă albastră mă lasă rece, despre dr Dan Manu, preşedintele CJ Argeş, pot spune că este un om faţă de care am o stimă profundă şi sentimente prieteneşti vechi.
Am răms aşadar perplex când, pe surse, am primit informaţia că dr Dan Manu negociază o candidatură pentru un nou mandat de preşedinte al CJ din partea Pro România, PER (prin Mircea Andrei) sau PNL, cu reprezentanţii cărora s-a întâlnit în locuri şi momente pe care sursele mele le dau drept sigure.
Mai mult, aflu că dacă aceste negocieri eşuează, doctorul ar putea candida independent, cu susţinerea academicienilor şi oamenilor de artă şi cultură care, de ani de zile, participă la evenimente memorabile în Argeş.
Corelând lucrurile, apare şi ideea că dr Manu şi dna Maria Dinu formează o echipă în aceste demersuri.
Nu e bine, domnu doctor ! zic eu, parafrazând un personaj celebru.
Nu e bine nu fiindcă, precum la Sorin Apostoliceanu, PSD v-a dat totul, ci fiindcă de obicei astfel de trădări sfârşesc prost.
Desigur că fiind eu ziarist vechi, nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi sta de vorbă cu eroul aventurii. Dr Dan Manu mi-a spus:
„Nu pot discuta aceste lucruri, voi avea un mesaj la momentul oportun. Până atunci, voi fi exact unde trebuie şi când trebuie.”
Cum s-ar zice, chiar aşa stau lucrurile, precum aflu eu pe surse şi n-am cuvinte să spun cât regret.
Acum mi se desluşesc şi iritările primarului Ion Georgescu, de la Mioveni, care vineri seara, la Curier TV, era gata să izbucnească, acuzând persecuţii din partea CJ. În acel moment nu am înţeles nimic.
Şi, poate că îl pricep şi pe preşedintele Ion Mînzînă când bate marginile la conferinţele de presă. Ce să spună, că trădează tocmai preşedintele CJ ?
E ca dracu, nu neapărat pentru PSD Argeş, e ca dracu pentru Dan Manu şi Maria Dinu.
Să fiu sincer până la capăt şi să spun că, la urma urmei, nici de Maria Dinu nu-mi pasă, îmi pasă numai de Dan Manu.
Am fost tare mândru când, la o dezbatere televizată, din partea Argeşului participa dr Manu, doctor în ştiinţe medicale, profesor de facultate, eleganţa întruchipată. Am fost topit de orgoliu când la Piteşti au venit academicieni şi mari oameni de artă şi cultură pentru a dezbate subiecte naţionale. Pe unde m-am dus, în ţară sau afară, am spus că în judeţul unde locuiesc eu primul om politic este medic, are doctorat şi ştie să se îmbrace.
Totuşi, din punctul meu de vedere, urcarea lui Dan Manu pe funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean nu a fost una inspirată pentru simplu motiv că nu sunt încă vremurile coapte pentru un asemenea om într-o asemenea funcţie. Ca să mişti ceva într-un judeţ trebuie să stai cu căciula în mână la miniştri şi la înalţii funcţionari din ministere, trebuie să îţi pui cizme de cauciuc şi să baţi şantierele fiindcă altel iese treabă de mântuială. Trebuie, în primul şi în primul rând, să nu ai cine ştie ce trăiri metafizico – politice.
Doctorul Manu are trăiri metafizico – politice, în plus, ca orice intelectual rafinat şi ca intelect dar şi ca stil de viaţă personală, crede adeseori că tot ce zboară se mănâncă.
O sfântă mare naivitate îl paşte pe doctorul Manu atunci când crede că se va simţi pe deplin apreciat la oricare dintre partidele despre care am amintit mai sus că sunt în negocieri cu el sau el cu ele. O şi mai mare iluzie îşi face dragul de Dan Manu când consideră că ar lua mai mult de 100 de voturi în urma recomandării preşedintelui Academiei, distinsului profesor Ioan Aurel Pop, sau din partea marelui actor Bebe Cotimanis.
În cântecele de jale, există câte un refren care sugerează că sufletul şi mintea celui care doineşte sunt obsedate de o trăire. Închei şi eu cu ideea de început.
Nu ştiu cum gândiţi domniile voastre, dar eu cred că activitatea unui om politic decurge din viaţa lui personală. După părerea mea, această afirmaţie e o banalitate, ca şi cum ai spune că 1 + 1 = 2.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni şi joi)
