- Din punctul meu de vedere
Astăzi, voi munci de la ora 12, la ora 22. Sunt 10 ore în care voi citi permanent știri, voi comenta și voi publica o serie de comunicate, voi redacta trei articole de opinie, adică editoriale, două mai scurte și unul mai lung.
Articolul cel lung este acesta pe care îl citiți acum. Pentru că am la dispoziție mai mult spațiu, îmi permit să scriu o introducere, iar ea sună astfel:
Trebuie să ne organizăm viața în așa fel încât să depindem cât mai puțin de modul în care suntem guvernați. Guvernările sunt aproape întotdeauna proaste, trebuie să le cârpim noi, în plan personal, prin planificarea resurselor pe termen mediu, cel puțin, prin luarea unor decizii care să ne pună la adăpost de pericole. Apoi, este necesar să îmbinăm cât mai armonios aspectele materiale și sufletești ale vieții noastre. Zadarnic avem tot ce ne trebuie dacă suntem conflictuali, dacă nu ne înțelegem bine cu familia și prietenii. În sfârșit, degeaba trăim dacă nu ne oferim zilnic mici bucurii.
În cazul în care am reușit să ne guvernăm bine viața, întinzându-ne cât ne este plapuma, fără a ignora însă omenia și picăturile de fericire ale fiecărei zile, mai puțin contează cine câștigă alegerile în România.
Aș spune chiar mai mult, anume că de când președintele Klaus Iohannis a brevetat manipularea permanentă, îl ignor tot mai sistematic, laolaltă cu toate structurile lui de putere. Marți seara, de pildă, a ieșit la conferința de presă pentru a ne spune cum se organizează guvernul pentru vaccinarea anti – Covid. Evident că dorea să ne transmită idea că dacă vrem să fim vaccinați și să scăpăm cu viață, trebuie să îi votăm pe cei care, iată, deja au intrat în priză pentru a organiza lucrurile. M-am prins, nici nu era greu.
Gata cu introducerea, intru în subiect.
Oricât ar părea de paradoxal, dacă știu că îmi pot organiza viața personală încât să nu depind în mod decisiv de modul în care este guvernată România, nu același lucru îl pot spune despre alegerile din America. Da, știu că depind de alegerile din SUA mai mult decât de cele din România și voi încerca să arăt de ce.
Rezultatul alegerilor de peste ocean va influența în mare măsură modul în care vor fi aranjate pe viitor valorile umane.
Voi lua un exemplu concret, pentru a mă face mai bine înțeles. De la o vreme, circulă o teorie potrivit căreia omul nu dispune de liber arbitru. Ideea ar fi că deciziile pe care le luăm, mai mari sau mai mici, sunt 100% determinate de funcționarea neuronilor și de sistemul hormonal. Miliardele de neuroni comunică între ei, iar din acest proces cerebral reiese decizia să o luăm la stânga sau la dreapta, să acceptăm ori să refuzăm un job, să ne însurăm sau să divorțăm. Pe scurt, cee ace scriu eu acum, în acest articol, nu este o decizie a mea, ci a neuronilor din mintea mea.
Unde sunt eu în aceste condiții ? Nu sunt nicăieri, am dispărut ca om, iar cel mai mare dar pe care l-a făcut Dumnezeu oamenilor s-a volatilizat, întrucât libertatea nu mai există.
Evident că pentru a susține asemenea teorii și a le putea propaga prin lucrări cu aparență științifică este nevoie de susținerea marilor universități americane în atmosfera cărora au fermentat în ultimii 70 – 80 de ani ideile bizare ale marxiștilor refulați care au fundamentat Scoala de la Frankfurt.
Mai ales de câțiva ani încoace, insistența obsesivă pe corectitudinea politică, pe drepturile minorităților sexuale, pe multiculturalism, pe protejarea mediului a făcut casă bună cu ideile globaliste și antinaționale, anunțându-se astfel sfârșitul capitalismului și instaurarea unui socialism steril, mecenic, în care este nevoie de un om nou cu caracteristici de sclav.
Toți am văzut filme despre răscoala lui Spartacus, ori am văzut Gladiator, ori 12 ani de scavie, iar ceea ce sare în ochi este că sclavul nu evea un eu al său, el practic nu exista ca persoană.
Același lucru îl spune și teoria inexistenței liberului arbitru.
Evident că atâta timp cât știința nu a descoperit ce natură care conștiința umană, cum se raportează psihicul la creier, este total absurd și prematur să vorbești despre neuronii care iau decizii în locul nostru. Observați însă că această viziune exclude total și iubirea și pe Dumnezeu, iar omul rămâne doar un calculator perfecționat.
Un guvern mondial care conduce miliarde de calculatoare umane se arată la orizont, iar perspectiva înaintează cu pași repezi. Are legătură această viziune cu România ? Evident că da, iar anumite declarații ale unor membri USR – PLUS au scos la lumina fragmente ale unei astfel de viziuni despre omenire.
Epicentrul bătăliei pentru viziunea asupra lumii de mâine se află în America, iar aceste alegeri pot înclina balanța de o parte sau de alta, în favoarea omului normal, sau a omului nou, robotizat.
Atmosfera din SUA arată care este situația, dacă omenirea se va lăsa amăgită pe drumul progresismului steril, al mondializării și deznaționalizării sau va rămâne pe drumul iubirii, al credinței, al patriilor, al tradițiilor.
Nu îmi este deloc indiferent în ce fel de lume voi trăi și, mai ales, în ce fel de lume vor trăi urmașii mei.
La ce bun să plantezi o floare dacă vei învăța că ești un robot, de ce să citești o carte dacă deciziile le iau neuronii, de ce să ai o familie dacă iubirea pleacă de la sistemul hormonal ?
Joe Biden este exponentul progresismului și al mondializării, al cuceririi pământului de către oamenii fără credință. Donald Trump este creștinul care mizează pe dragostea de țară și pe valori milenare.
Nu știu cine va câștiga dar e clar cine îmi doresc să câștige.
Iar dacă numele învingătorului va fi Joe Biden, tare mă tem că va trebui să declar gospodăria mea de la Albota republică suverană și independentă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
