- Din punctul meu de vedere
Vineri seara, la Curier TV, am făcut un interviu de o oră cu liberalul meu preferat din Argeș, deputatul Daniel Constantin.
Imediat ce am încheiat emisiunea, a început să mă obsedeze o melodie. Îmi pare rău că nu pot să vă cânt aici, dar mulți dintre dumneavoastră o veți recunoaște după versuri:
” C’est dur dur d’être bébé
Oh là là bébé, c’est dur dur d’être bébé
Dur dur d’être bébé”.
Domnul Daniel Constantin nu e un bebe, este un liberal, așadar voi înlocui un cuvânt:
”C’est dur dur d’être liberal
Oh là là liberal, c’est dur dur d’être liberal
Dur dur d’être liberal.”
Pe scurt, e cumplit de greu să fii liberal în ziua de azi.
PNL este cel mai glorios partid din istoria României, primul nostru partid politic, cel mai vechi. Are dreptate Mihai Alexandrescu, directorul Muzeului Brătianu, când ne sugerează că trebuie să ne închinăm la efigia acestei mari familii întemeietoare de țară și libertate.
În ultimii 30 de ani, PNL a fost manevrat din interior și din exterior, tras de sfori ca o păpușă, încât nu-l mai recunoști. Dintr-o minune de partid acoperit de glorie s-a ales praful.
Bomboana pe coliva PNL se numește Klaus Iohannis.
Am fost de față la Palatul Parlamentului când Iohannis a preluat, evident în mod ostil, PNL. Am văzut în direct aplicarea unie lovituri în moalele capului acestui uriaș partid. Scenariștii au vrut să îl bage definitiv în mormântul istoriei.
Am însă convingerea că PNL va renaște, că țeasta nu s-a spart și partidul va ieși din comă o dată cu țara, deoarece confundându-se cu țara în trecut, la fel se va întâmpla și în viitor.
Acum, PNL e în agonie, iar interlocutorul meu, deputatul Daniel Constantin, știe asta deși nu ar recunoaște-o nici picat cu ceară.
E normal să se întâmple așa, liberalul care ar da măcar de înțeles că partidul lui e o marionetă ar fi forțat să plece din partid sau din politică. Daniel Constantin e tânăr, dacă ar pleca acum din politică, ar fi un sacrificiu inutil, atât pentru el, cât și pentru partid. E mult mai bine să rămână unde este, iar mai mult nu vreau să spun pentru a nu îi aduce prejudicii.
În aceeași situație cred că se află și alți liberali în privirea cărora am întrezărit un licăr de conștiință ascuns de parcă ar fi fost indiciul unei crime.
Referindu-mă la liberalii argeșeni, spun că și la alții simt nostalgia partidului pierdut sau neregăsit. Adrian Miuțescu ori Marius Postelicescu sunt doar două exemple.
În niciun caz nu au aceste regrete liberalii proveniți din partidul lui Băsescu, în fond, ce treabă au ei cu Brătienii?
Revin la dl Daniel Constantin.
L-am rugat să îmi spună dacă, după judecata sa, colegii de guvernare de la USR – PLUS ar avea de a face cu neomarxismul, progresismul, mondialismul. Mi-a răspuns că nu are cunoștință de așa ceva, că altele sunt problemele, anume că acești colegi au început să critice miniștri liberali.
Sunt sigur că întemeietorii valorilor burgheziei din România ar fi înnebunit în fața propagandei neomarxiste, norcul lor că nu au prins aceste vremuri.
Totuși, inteligentul și carismaticul deputat trebuia să răspundă așa cum a răspuns fiindcă altminteri, de la o declarație rătăcită într-o emisiune la Pitești, poate să se destrame coaliția de guvernare.
Klaus Iohannis, într-un asemenea caz, ar răcni, vorba poetului, ca și leul în turbare și i-ar distruge pe vinovați.
L-am mai rugat pe interlocutorul meu să facă o analiză a unui text al cărui autor chiar nu contează. Iată textul:
„Multinaționalele nu sunt nici de dreapta, nici de stânga, în mod fundamental. Interesul lor primordial îl reprezintă profitul și monopolul, iar unul dintre obstacolele care stau în calea acestor obiective îl reprezintă suveranitatea națională, ceea ce explică și atacurile susținute îndreptate împotriva acestui ultim bastion din calea unui globalism impersonal și despotic.”
Daniel Constantin are vorbele la el, cum se zice. Dacă aș fi Ludovic Orban, l-aș desemna purtător de cuvânt al partidului, chiar dacă e liberal de mai puțin de un an. Pe scurt, a fost aproape să mă convingă de faptul că multinaționalele au sentimente patriotice față de România.
Ar părea că, la această oră, e dur să fii pesedist. Ești în opoziție, ai probleme în percepția asupra lui Liviu Dragnea, chiar a lui Marcel Ciolacu. Totuși, ca pesedist, mai ai o scăpare, poți fi sincer și curajos fără să îți stea capul unde îți stau picioarele.
De pildă, președintele Ion Mînzînă a spus, într-o emisiunea de a mea, că Dragnea este un patriot.
Este ca și cum ar spune Daniel Constantin că trebuie să păstrăm măcar o fărâmă din ideea ”prin noi înșine”. Ar fi imposibil, i-ar sta capul unde îi stau picioarele.
PNL este acum un partid marionetă, iar o parte dintre membrii săi, cei mai inteligenți, simt acest lucru. Sentimentul s-a accentuat din momentul în care partidul a fost teleghidat până când a ajuns să alcătuiască o coaliție de guvernare cu USR – PLUS.
Oameni cu simț patriotic și gândire creștină au fost lipiți de indivizi fără Dumnezeu și fără patrie, ceea ce este frustrant până la durere.
Simt această durere la toți membrii PNL care au știut să rămână oameni și care au la bază o anumită cultură.
PSD se află într-o situație bizară, a fost nevoit să se facă frate cu dracul ca să treacă puntea, sperând că vreodată va redeveni partidul care ce are-n gușă are și-n căpușă.
Nu în aceeași situație se află PNL care chiar guvernează cu dușmanul, așa cum l-a pus dracul să o facă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
