Adevăratul plan al lui Marcel Ciolacu

7
1

  • Din punctul meu de vedere



Sunt infinit mai multe dovezi că există Dumnezeu decât că Marcel Ciolacu este pe mână cu Klaus Iohannis. Totuși, în cele din urmă, existența lui Dumnezeu sau eventualul blat al lui Ciolacu rămân o problemă de credință.


Îmi cer scuze pentru această similitudine cam forțată, dar ce vreau să spun este că eu cred că Dumnezeu există, iar blatul lui Ciolacu nu există.
Totuși, la fel de bine lucrurile ar putea sta invers, Dumnezeu să nu existe, iar blatul lui Ciolacu să existe.
Până la urmă, în ambele cazuri este o chestiune de credință.
Liviu Dragnea vrea să ne încredințeze că Ciolacu și Iohannis iau decizii împreună, de fapt, că Iohannis îi dă ordine lui Ciolacu. Recent, în emisiunea lui Marius Tucă de la Aleph TV, poate cel mai bun talk show din țară, Dragnea a aruncat pe piața analizei politice următoarea informație:
– În septembrie, s-au întânit pentru a pune țara la cale Iohannis, Cîțu, Ciolacu și Hellvig .
Mă tem că Liviu Dragnea a devenit ținta statului paralel, care îl joacă prin dezinformări. Izolat de viața politică reală, pendulând între domiciliu și studiourile de televiziune, Liviu Dragnea se bazează pe informații servite de diverși, iar printre acești diverși cred că unii nu primesc salariu, ci soldă.
În fine, pentru a putea judeca ce se întâmplă acum cu negocierile pentru formarea cabinetului Ciucă, trebuie să optezi:
– Ori e Ciolacu blat, ori nu e Ciolacu blat.
Cred că Ciolacu nu e blat, în schimb încearcă să nu fluiere în această nouă biserică numită UE. În subsidiar, vrea să nu își deranjeze colaboratorii apropiați și nici să nu-și supere prea rău electoratul.
Acestea fiind zise, consider că strategia lui Ciolacu este să aducă USR înapoi, la guvernare, pentru a nu fi obligat moral să voteze guvernul Ciucă pe motive de criză umanitară și energetică.
Nu cred în ideea că Ciolacu vrea să obțină bani publici pentru voturi. Mă refer la bani pentru proiectele primarilor. Există o miza mult mai mare, anume alegerile prezidențiale din 2024. Stânga nu a mai avut președinte de la Ion Iliescu, iar după cum s-a văzut în acești ani, președintele face toate jocurile. Pentru a câștiga prezidențialele, PSD trebuie să nu își supere electoratul, să anuleze ideea blatului cu Iohannis, să stea departe de PNL.
Sunt sigur că are și Marcel Ciolacu sfătuitorii săi pe care nici cei care se consideră sfătuitori nu îi cunosc.
Să urmărim ce face acum Marcel Ciolacu. Într-o primă fază, îi dă o un to do list lui Ciucă. Cele 10 măsuri pe care PSD pretinde ca guvernul Ciucă să le adopte sunt imposibil de adoptat. În primul rând, este vorba despre măriri de pensii și alocații așa cum au fost stabilite prin lege, de creșterea salariului minim până la 3000 de lei pentru cei cu studii superioare. Nu există în buget asemenea prevederi, PNRR ar fi în pericol, în consecință, nu vor putea fi adoptate în veci.
PSD îi cere imposibilul lui Ciucă.
Pe lângă faptul că îi cere imposibilul, PSD îi spune lui Ciucă și că, în situația în care imposibilul va fi posibil, guvernul generalului nu are o speranță de viață mai mare de trei, patru luni.
O altă întrebare ar fi: cum îi garantează Ciucă lui Ciolacu îndeplinirea celor 10 puncte ? Semnează un protocol, ori doar își strâng mâna ?
Se poate observa că ideea cu to do list-ul este o stratagemă menită să constituie un alibi pentru situația în care PSD nu va vota guvernul Ciucă.
PSD are nevoie de acest alibi pentru a mări tensiunea. La nevoie, va spune că această tensiune a crescut atât de mult, încât trebuie să voteze guvernul, iar țara să meargă mai departe cu un cabinet stabil.
Ar fi ultima opțiune, luată, cum ar veni, forțat.
Nu judecați aceste raționamente în funcție de ceea ce s-a întâmplat până în momentul în care le citiți. Este posibil ca peste o jumătate de oră să primiți o informație care să schimbe total perspectiva.
Dacă în acest moment poate nu am dreptate, în momentul următor se poate dovedi că am.
Nu cred că PSD vrea să voteze guvernul Ciucă și cel mai ușor ar scăpa de această corvoadă aducând înapoi la guvernare USR. Prin refacerea coaliției, PSD se spală pe mâini și se îndreaptă spre victorie în toate cele patru runde de alegeri de peste trei ani:
– Alegeri prezidențiale, parlamentare, europarlmentare și locale.
Nu e ușor să te speli pe mâini când țara traversează o criză umanitară, ai nevoie să te victimizezi, ori să-i împingi pe alții în față. Trebuie să faci în așa fel ca nebunia să fie atât de mare încât să apară lebăda neagră.
Lebăda neagră ar fi reintroducerea USR în coaliție, în ciuda lui Iohannis.
Ori să fie alegeri anticipate, ceea ce în România pare a fi absurd, iar în situația pandemiei ar fi de neacceptat.
S-a discutat și despre intrarea PSD la guvernare, dar asta mai mult pentru a duce la disperare electoratul liberal. Lansând sondajul despre participare/neparticipare, Ciolacu a lăsat impresia că PSD are PNL la degetul mic, face ce vrea cu Cîțu și Ciucă.
Evident, nu se pune problema ca Iohannis să fie atât de disperat încât să aducă la guvernare un nou USL.
Mai degrabă înghite broasca USR. Cred că acesta este planul lui Marcel Ciolacu, anume ca Iohannis să înghită broasca, iar PSD să se spele pe mâini. Spunând aceste lucruri, vă îndemn să nu uitați ceva, anume că eu cred că Ciolacu și Iohannis nu sunt blat. Cred, adică n-am argumente.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)


7 COMENTARII

  1. Dl. Smeoreanu, ca absolvent cu note foarte bune de psihologie devenit rapid după facultate ziarist, iar apoi absolvent de teologie, începe abrupt editorialul: „Totuși, la fel de bine lucrurile ar putea sta invers, Dumnezeu să nu existe, iar blatul lui Ciolacu să existe. Până la urmă, în ambele cazuri este o chestiune de credință”.
    Un editorial care abundă iarăși în „am auzit”, „cred”, „se pare” (și în erori ortografice).
    Oare în ce crede cu adevărat și cu fermitate dl. Smeoreanu?

  2. Marturisesc ca nu am inteles mare lucru din editorialul de azi. Ziaristul ar fi vrut sa zica ceva dar nu si-ar fi dorit, sub nici o forma, sa supere PSD. Asa ca a iesit un ghiveci de idei nastrusnice.
    Cand dai jos un guvern (in urma unui demers democratic, care nu poate fi contestat), lumea se asteapta sa vii cu solutii, sa propui premier, sa dovedesti ca poti face mai mult si mai bine decat cei pe care i-ai dat jos. Preferi insa sa lasi tot pe altii sa se descurce intr-o situatie complicata (nu numai la noi), mizand, all in, pe succesul de la urmatoarele alegeri.
    Probabil PSD va mai face in viitor guverne (inghitind si broasca raioasa AUR) , tare ma tem insa ca presedinte nu va da multe mandate de acum incolo. Nu mai explic de ce, ar fi mult de scris.
    E o parere personala, singurul care a fost politically corect a fost Ciolos, a facut ceea ce trebuiau sa faca toti imediat dupa caderea guvernului: sa propuna premier, sa vina cu solutii, sa incerce formarea unei majoritati. Asa, sa stai pe margine si sa astepti solutii de la altii, e cel mai facil lucru.
    E si lasitate si ipocrizie, atribute ale multor oameni politici de pe la noi…

  3. Chiar dacă W. Churchill a spus că ,,politica e la fel de excitantă ca războiul dar și periculoasă; în razboi poți fi ucis o singură dată, dar în politică de mai multe ori”, chiar dacă se consideră că politica este arta compromisului (în popor se zice că e cam…infidelă), cei de la P.S.D. nu pot face blat cu Iohannis, un ,,domn” care le-a scuipat în față atâtea jigniri (mai avea să-i scuipe efectiv). Se pot implica insă pentru salvarea țării de la dezastru după ce-și consultă membrii în ce condiții să o facă. Dă-le (ne) Doamne, minte!

    • Alegeri anticipate, nene sau sa le puna sula in coaste luandu-le jumate din ministere ca sa-i invete minte pe galbejiti. Hai liberare!

      • Hai „liberare”, către ai lui Grindeanu, Tudose, Dancila, Olguta, Carmen, A. Năstase (de unii s-au „debarasat”: Dragnea, Radulescu mitralieră, Codrin Ștefănescu, dar rămân posterității) etc.? Oare memoria să fie așa de scurtă?

    • Detectorul de postaci a zis: Biiip! Biiip! Biip!

      Si zi asa, domnule, ce-i mana pe ei in lupta?
      „salvarea țării de la dezastru”

      Vai de mine, pai cu asa scopuri nobile cum sa nu te dai la o parte de la guvernare ca sa faci loc unui partid responsabil, care nu urmareste ocuparea unor ministere pentru sinecuri, pentru numiri de beizadele in functii de secretari de stat (mai putin vizibile presei) etc.

      P.S.
      Sa nu se inteleaga ca am vreo iluzie despre vreun partid politic:
      – toate aceste partide depun eforturi uriase (materiale si intelectuale) pentru a ajunge la guvernare,
      iar odata ajunse acolo … trebuie sa rasplateasca cu posturi bine platite (sinecuri) pe cei care „au pus umarul”
      – mai au de rasplatit si baronii locali (primari, presedinti de CJ) care le-au facut campanie electorala in teritoriu…

Comentariile sunt închise.