Nebuni, slabi și disprețuiți

• Din punctul meu de vedere

Două lucruri am să vă spun, fiindcă vin sărbătorile și plecăm după mici cumpărături.

Prima chestiune este că marți, când am văzut cum urcă unii pe gardul Parlamentului, mi-am adus aminte cuvintele Sfântului Apostol Pavel către Corinteni:
”Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”.
A doua chestiune este că azi-noapte, târziu, am găsit pe Facebook textul unui domn pe nume Augustin Jianu care spune totul despre condiția revoluționarului de la 1989. Îl trascriu aici și fac o plecăciune:
”Sunt trist, la fel de trist cum eram în pragul sărbătorilor de Crăciun din iernile lui ‚85, ‚86, ‚87, ‚ 88, ‚89 când eram stagiar la Apă Grea la Tr. Severin. Când nu aveam căldură deloc în garsoniera mea de stagiar și mă încălzeam cu un BCA de 2000w home-made, iar pâinea, o jumătate de pâine, o luam pe buletin cu adresa în Craiova. Au fost ierni grele, în care BCA-ul meu nu mai făcea față și dimineața mă trezeam cu sloiuri de gheață în mustăți, și dormeam îmbrăcat în șubă, cu căciulă de blană de iepure în cap și cu plapuma peste mine.
Mă rugam necreștinește, în fiecare an, să vină moartea și să ne scape de năpăsta Ceaușeștilor! Lipseau multe și singura bucurie și contact cu lumea exterioară, erau posturile de televiziune sârbești.
A venit și ziua mult dorită. În ziua de 19 decembrie 1989 eram ridicat de acasă de organele securității. Pentru instigare la grevă și atentat la ordinea statului socialist. Să vă spun ce groază, prin ce a trecut familia, prin ce am trecut eu?!
Am fost singurul arestat politic din Craiova, singurul revoluționar autentic. Mi-aduc aminte că în acea noapte trenurile cu „măciucari”, cu muncitorii îmbrăcați în costume de gărzi patriotice, plecau la Timișoara. Cineva din grupul de maiștri și muncitori de la fabrica de autoturisme Oltcit mă trădase.
A venit și ziua cea mare. Doamne, cât m-am bucurat! Eram cu ai mei în piața Prefecturii și două mitraliere amplasate strategic se vedeau amenințând piața și mulțimea din piață. Apoi a venit descătușarea, bucuria aceea pe care nu o poți simți decât într-o mulțime care freamătă.
Nu am cerut niciodată certificat de revoluționar nu am făcut niciodată cerere, deși oameni din conducerea asociației, pentru a-și legitima statutul de eroi, mă curtau asiduu. Eram inginer proiectant, îmi iubeam meseria și nu aveam de gând să o schimb pe nimic. Consideram participarea mea la evenimente firească, onorată pentru conștiința mea, și-atât. Încă de atunci mi s-a părut nefirească acordarea certificatelor de revoluționari. Pentru ce? Ii trimisese cineva acolo împotriva voinței lor, ce fapte de mare eroism făcuseră? Mi se părea firească doar obligația statului pentru familiile care pierduseră oameni dragi în acea înfruntare , în acel măcel în care nici acum nu știm cine a tras în noi.
Când m-am trezit se umpluse deja de revoluționari, de posesori de magazine și terenuri intravilane. De lideri FSN proveniți din mașina de represiune, de turnători ai securității și golani de pe stradă fără nici o ocupație, de bișnițari și scursuri ale societății.
Pentru ce am luptat? Pentru ce au murit acei tineri nevinovați?
Ca să îmi râdă în nas toți șuții, pe mâna cu aceiași milițieni și judecători corupți, niște neica- nimeni, niște analfabeți, deveniți oameni politici? Să îmi rânjască în nas toți garoii cu lanțurile de aur ca odgoanele pe cefele lor groase? Pentru ca un întreg popor să plece în exil în căutarea unui loc de muncă?
Pentru ca întreaga avere a țării să fie furată de o mâna de securiști trădători împreună cu o haită rapace de tâlhari fără frontiere ?
Pentru desființarea ca stat a României?!
Eu unul nu pentru asta am luptat… ci pentru libertatea mea, a copiilor mei, a nepoților mei.
Sunt la fel ca în acei ani.La fel de trist, la fel de dornic de libertate și mai motivat!
Un tăvălug cu o forță de neimaginat vine peste toți, deja îl simțim, făcând din lume un imens lagăr de exterminare.
Atunci știam cu toții de unde ne vine răul, astăzi mulți încă nu s-au dumirit și se războiesc cu frații lor care nu acceptă jugul.
Mai sunt naivi care cred că lor nu li se va întâmpla nimic rău și că pasivitatea este o formă de conservare.
Eu unul m-am săturat se această mare trădare!
Dumnezeu să ocrotească România!”
X
Înainte de o urare, vă spun că tot omul care a muncit după 89, care a făcut o firmă, care a intrat în politică, ori care a scris la ziar este, în felul lui, un revoluționar fiindcă a plecat de la zero spre necunoscut.
Crăciun cu pace și bucurie !
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)