• Din punctul meu de vedere

Dumitru Crudu, scriitor cunoscut din Republica Moldova, a lansat la Pitești un volum de proză scurtă intitulat ”Ora cinci și șapte minute”. Invitat fiind la eveniment, am scris în felul următor:
”Scriitorul Dumitru Crudu din Chișinău are talent cu carul și își deșartă carul cu talent în ograda propagandei ucrainene. Prozele sale uimesc prin imagini de coșmar. Oameni sfârtecați, copii violați, mame care mor instantaneu de durere, soldați care își descarcă arma în semenii lor din pur sadism, totul zugrăvit la un înalt nivel estetic, de parcă ar fi lucrat aici pana lui Erich Maria Remarque. A fost o reală plăcere să citesc această carte chiar în ziua în care a fost lansată la Pitești.
O plăcere acompaniată de îngrijorare.
Călăii sunt ruși, victimele sunt ucrainene.
În mod cert, scriitorul Dumitru Crudu nu a fost în Ucraina pentru a se documenta, nu a fost nici pe front, nici măcar în zonele unde nu este război. Totuși, el descrie întâmplările și personajele ca și cum ar fi fost acolo și ar fi văzut cu ochii lui cât de umani sunt ucrainenii și cât de inumani sunt rușii. Scriitorul s-a hrănit, așa cum ne hrănim noi toți de peste un an, cu propagandă. Cu propagandă occidentală.
Există și propagandă rusă. Ea susține că ucrainenii sunt naționaliști fasciști și sadici dispuși să scoată cu baioneta pruncul din burtea mamei, dacă mama e o rusoaică din Donbas.
Cineva ar putea să scrie o carte de povestiri cu astfel de subiecte.
Ar putea, dar nu ar avea nicio șansă să o publice la Editura Humanitas, așa cum i s-a întâmplat, în mod fericit, scriitorului Dumitru Crudu, nici nu ar beneficia de o bursă pentru a pune cartea pe hârtie chiar în casa de la Praga în care s-a născut Franz Kafka.
Occidentul își plătește artiștii pentru a face propagandă artistică împotriva Rusiei.
Foarte bine, este dreptul Occidentului de a face acest lucru, dar este, de asemenea, dreptul meu să semnalez fenomenul”.
x
Domnul Dumitru Crudu s-a supărat citind aceste rânduri și a comentat pe site în felul următor:
” Șoșoaca v-a comandat textul ăsta?”
Apoi, a adăugat:
” Domnule Smeoreanu, le-am trimis textul dumneavoastra si jurnalistilor din Ucraina, ca sa afle si ei ca nu doar Sosoaca e prietena Ucrainei”.
După câteva zile, pe site-ul din Republica Moldova deschide.md, Dumitru Crudu a continuat disputa scriind:
” Într-un pamflet publicat în revista piteșteană CURIERUL ZILEI, cunoscutul publicist Gheorghe Smeoreanu mă acuză că aș fi vorbit despre ruși în noua mea cartea doar în culori macabre, asociindu-i unor „animale feroce”. Oare chiar așa stau lucrurile? Oare chiar să-fi prezentat eu, în cartea mea, ORA CINCI ȘI ȘAPTE MINUTE, pe ruși doar ca fiind niște monștri, fără inimă și suflet, răspândind în jur teroare și moarte?
Reproșul distinsului publicist, pe care l-am cunoscut la lansarea cărții mele din Pitești – de altfel, atunci mi s-a părut a fi un om de treabă – ar fi că de ce i-am vorbit pe ruși doar de rău”.
Mai departe, Dumitru Crudu scrie că rușii sunt buni doar dacă sunt contra lui Putin:
” A fi rus bun înseamnă a nu fi complice la aceste crime. Ruși buni sunt cei care dezertează din armata rusă. Ruși buni sunt cei care fug de pe front. Ruși buni sunt cei care refuză să împuște și să tortureze oameni imobilizați la pat. Ruși buni sunt cei care denunță aceste crime. Ruși buni sunt cei care cer ca acest război să fie oprit și armata rusă să plece din Ucraina.
Da, aceștia sunt rușii cei buni, domnule Smeoreanu. Ceilalți – cei care aprobă războiul și se avântă cu pieptul dezgolit în lupte – sunt criminali.
Despre rușii cei buni care se opun acestui război și vor să-l oprească vorbesc și eu în cartea mea.
Deci și în cartea mea există ruși buni, stimate domnule Smeoreanu.
Pentru mine, rușii cei buni sunt acei ruși care nu-l susțin pe Putin, Medvedev și Șoigu. Sunt cei care sunt contra războiului.
Pentru dumneavoastră, domnule Smeoreanu, ce înseamnă să fii, azi, rus bun?”

x
Inițial, faptul că scriitorul m-a acuzat că aș fi scris la ordin, ba chiar la comanda Dianei Șoșoacă, m-a enervat. Mai mult, când am văzut că mă și reclamă ”jurnaliștilor din Ucraina”, l-am considerat un pârâcios de doi bani. Asta și pentru că, la puțin timp, ”jurnaliștii din Ucraina” m-au amenințat cu moartea:
”Nemernicul смеореану inca liber … si netrimis in fata plutonului … siktir si moarte criminalilor in slujba carora esti… unde mai lingi apoi ?”
Îmi este clar ca lumina zilei că scriitorul Dumitru Crudu este victima manevrelor marilor puteri și a propagandei lor demente. Nu neapărat o victimă inocentă.
Îmi este greu să cred că scriitorul nu își dă seama că în acest război comit crime umanitare și rușii, dar și ucrainenii. Să faci din ruși monștri și din ucraineni îngeri este o eroare pe care Dumitru Crudu și-o asumă, sunt sigur, în mod conștient.
Prin contrafacerea realității, Dumitru Crudu are unele beneficii, primește o bursă, este imediat publicat la ”Humanitas”. Dacă ar fi scris măcar o singură proză, cât de scurtă, prin care să arate că și ucrainenii au comis crime în Donbas, asta chiar înainte de război, nimic din toate acestea nu s-ar mai fi întâmplat.
Ca atare, Dumitru Crudu poate fi considerat un oportunist și un pârâcios.
Ca toți oportuniștii.
Pe de altă parte, trebuie să îl absolv pe Dumitru Crudu de orice greșeală și să îmi retrag acuzațiile pe care tocmai le-am făcut. Nu știu care este condiția scriitorului în Republica Moldova, cât de mult îl fragilizează pe simplul cetățean, ca să nu mai vorbesc despre un scriitor, situația politică și geostrategică.
Este posibil ca scriitorul moldovean, precum și cetățeanul de origine română din Republica Moldova să fie supuși unei presiuni uriașe de care eu să nu am habar, o deformare a conștiințelor pe care să nu o înțeleg.
Mă văd nevoit să recunosc că Dumitru Crudu ar putea fi mai inocent decât pare la prima vedere.
În România încă există democrație. Pot scrie ce doresc fără să pățesc nimic, dacă dau la o parte senzația de supraveghere și sancționare pe internet pe care o am adeseori și care, admit, ar putea fi subiectivă.
Totuși, nu risc să îmi dea în cap autoritățile, ori conaționalii.
Alta cred că este situația în Republica Moldova.
Când te naști acolo, crești și te dezvolți acolo, nu este exclus să intri ușor în bulă și să vezi lumea altfel decât o pot vedea eu din România.
Un lucru îmi este clar. Fie că este conștient de compromis și oportunism, fie că trăiește, pur și simplu, o condiție moralmente tragică în calitate de scriitor din Republica Moldova, domnul Dumitru Crudu suferă mult și e posibil ca, pe viitor, să sufere și mai mult.
Așa încât, preiau o scenă din ”Frații Karamazov”, aceea în care sterețul Zosima se înclină în fața lui Dmitri.
Cu scuze,nu-i așa, că parafrazez un rus, voi spune:
– Mă înclin în fața scriitorului Dumitru Crudu fiindcă va suferi prea mult. n
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)