Persoanele care suferă de tulburări de personalitate întâmpină dificultăți semnificative în perceperea și gestionarea diverselor situații și relații interpersonale. Într-o stare alterată, nivelul de conștientizare emoțională scade, ceea ce îngreunează trăirea și reglarea emoțiilor. Această diminuare a conștientizării poate duce fie la agresivitate, fie la anxietate accentuată.
Percepția alterată
În astfel de stări, procesele normale de stocare și recuperare a amintirilor pot deveni fragmentate sau neclare. Gândirea devine dezorganizată, mai puțin logică, iar percepția asupra realității poate fi distorsionată. Persoanele aflate într-o astfel de stare sunt adesea hipervigilente, trăind cu convingerea profundă că cei din jur le vor răul sau încearcă să le înjosească. Aceste credințe paranoide sunt susținute de un proces de proiecție, descris de Carl Jung ca un mecanism inconștient prin care trăsăturile interne, mai ales cele refuzate de conștient, sunt atribuite exteriorului (Psihologia inconștientului, 1912). O astfel de gândire distorsionată poate genera interpretări eronate, comportamente agresive și chiar delir. Feodor Dostoievski ilustrează personaje cu astfel de tipare în operele sale, mai ales în Demonii, Idiotul și Frații Karamazov. Persoanele afectate de astfel de trăsături sunt adesea dificil de contrazis, își mențin constant garda sus și găsesc mereu indicii care le confirmă convingerile. Pot deveni agresive, conflictuale și extrem de suspicioase.
Tratamentul implică psihoterapie îndelungată și dezvoltare personală, uneori asociată cu medicație.
Trăsături specifice ale acestor persoane:
* Suspiciune irațională că ceilalți pot folosi informațiile împotriva lor și sunt invidioși pe ei;
* Tendință de a purta pică, chiar și pentru greșeli minore sau imaginare;
* Reacții de furie declanșate de frici iraționale, interpretând comportamentele celorlalți ca ostile;
* Hipervigilență constantă, anxietate crescută și dificultăți în relaxare;
* Lipsa încrederii în loialitatea celorlalți, chiar și fără motive întemeiate.
Aceste persoane pot manifesta trăsături narcisice, paranoide, anxioase sau pur și simplu iraționale. O personalitate toxică exercită o influență negativă asupra celor din jur prin intimidare și manipulare subtilă. Astfel de persoane:
* Utilizează proiecția inconștientă pentru a atribui celorlalți propriile lor nesiguranțe și conflicte interne (Tipuri psihologice, 1921);
* Își consumă energia încercând să-și demonstreze superioritatea, mascând complexe de inferioritate;
* Acționează ca profitori emoționali, epuizând resursele afective și psihice ale celor din jur;
* Manifestă posesivitate excesivă, cerând loialitate, dar fiind incapabili să o ofere în schimb.
În psihoterapia analitică, astfel de manifestări sunt asociate cu umbra – partea ascunsă a personalității, formată din trăsături reprimate și refuzate de conștient. Atunci când aceste aspecte nu sunt integrate, ele se manifestă prin relații disfuncționale și conflicte repetitive.
Teoria Friedman-Rosenman, dezvoltată de cardiologii Meyer Friedman și Ray Rosenman în anii 1950, explorează legătura dintre personalitate și riscul de boli cardiovasculare. Ei au observat că pacienții cu boli cardiace manifestă un stil comportamental caracterizat prin:
* Competitivitate excesivă și nevoie de control;
* Nerăbdare și impulsivitate;
* Nivel ridicat de stres și anxietate cronică.
Aceste trăsături definesc personalitatea de tip A, care are un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare. În contrast, persoanele cu personalitate de tip B sunt mai calme, mai puțin stresate și au un risc mai scăzut de boli de inimă. Carl Jung a fost, de asemenea, preocupat de modul în care individul percepe și interpretează realitatea. El a propus două dimensiuni fundamentale ale personalității:
* Atitudinile: introversiunea și extraversiunea;
* Funcțiile psihologice: gândirea, simțirea, intuiția și senzația.
Aceste concepte au stat la baza unor abordări ulterioare, inclusiv testul Myers-Briggs Type Indicator (MBTI).
Din perspectivă creștină, astfel de dezechilibre emoționale pot fi corelate cu patimile. Acestea afectează discernământul, distorsionând percepția realității. Sfântul Grigorie Palama subliniază că, atunci când mintea omului se îndepărtează de harul dumnezeiesc, aceasta devine „întunecată” și „nestatornică”, fiind atrasă de iluzii și frici. Sfântul Ioan Scărarul, în Scara Raiului, afirmă că omul trebuie să se elibereze de patimi prin pocăință, rugăciune și asceză (antrenament în exercițiul de disciplină duhovnicească individuală sau colectivă) pentru a-și redobândi echilibrul.
Vampirii paranoici și narcisiști
Aceștia sunt persoane care percep lumea ca pe un „loc al conspirației” și se consideră superioare. Comportamentul lor este adesea determinat de un mediu disfuncțional, de o copilărie și o adolescență marcate de abuzuri psihice și/sau fizice. Întreruperea contactului vizual cu aceste persoane, închiderea telefonului și evitarea interacțiunii pot fi soluții eficiente. Totuși, este important să oferim îngăduință, deoarece aceasta este una dintre nevoile lor fundamentale. Însă, trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm manipulați și să nu tolerăm comportamente distructive – nici pentru noi, nici pentru ei. Nu putem schimba întotdeauna oamenii sau circumstanțele din viața noastră, dar putem schimba întotdeauna răspunsul nostru.
Pr. Prof. Rafael Vintilă
