- Din punctul meu de vedere
În momentul în care a început războiul din Ucraina, m-am simțit descoperit. Mai descoperit ca niciodată. Pur și simplu, nu înțelegeam resorturile și adevărurile profunde ale acestei nenorociri, nu aveam cu ce să mă apăr împotriva propagandei.
În consecință, am pus mâna pe carte și de atunci, citesc și tot citesc cărți despre istoria, cultura, psihologia rușilor și ucrainienilor.
Pe aceste subiecte, există multă maculatură în piață. Editurile au descoperit că sunt mulți ca mine, oameni care nu înțeleg și ar dori să înțeleagă și tipăresc mult și, adeseori, prost. Așa încât, cu toate că am deja un raft de cărți despre Rusia și Ucraina, pot spune că trei sferturi dintre ele sunt bune de aruncat.
Nu arunc cărți, cărțile slabe spun și ele mult, de pildă arată fie interesul propagandistic, fie că problema poate fi complicată și greu de abordat.
În fine, să trec la subiect.
Cea mai bună carte despre ruși citită de mine este semnată de Alain Besancon și se numește ”Sfânta Rusie”. Are doar 160 de pagini și a apărut la Paris în urmă cu zece ani, la noi având două ediții, în 2013 și 2022, ambele la ”Humanitas”.
”Tehnica minciunii e la fel de veche ca Rusia” – așa începe autorul. Rușii mint așa cum respiră, dar trebuie să fim atenți la unele aspecte. Mai întâi, trebuie știut că limba rusă are pentru adevăr două cuvinte: ”pravda” și ”istina”.
”Pravda” este adevărul profund, dar și dreptatea, este ”în cele din urmă respectarea poruncilor lui Dumnezeu, care este primul izvor al adevărului și dreptății”. ”Istina” este mai puțin nobil decât ”pravda”. ”Deformarea adevărului comun ISTINA este lipsită de importanță, întrucât, deasupra lui, PRAVDA strălucește ca supremă instanță de recurs”.
Consecința acestei situații este că în Rusia se minte cu sinceritate, din toată inima. ”Rușii nu mai știu care este adevărul, fiindcă adecvarea cuvântului la lucruri așa cum sunt și cum s-au petrecut – ceea ce noi numim în mod curect adevăr – poete fi subsumată în registrul total diferit al unui alt adevăr, mai elevat”.
Adevărul despre adevărul rușilor sună în felul următor: ”Rușii au doi dumnezei, pe Dumnezeu și Rusia”.
O altă caracteristică a rusului este că se umilește cu plăcere, cu voluptate chiar. ”Se întâmplă adesea să vezi un rus tăvălindu-se în noroi în fața străinilor. Asta nu înseamnă câtuși de puțin că renunță la superioritatea sa ontologică în ordine creștină, căci conștiința vie a calității sale de păcătos îl apropie de comuniunea cu Tatăl prin intermediul Duhului. Și numai asta contează, oricât de jos ar cădea, fiindcă el se simte pe planul misticii mai presus decât străinul căldicel, cu virtutea lui inutilă”.
Adaug de la mine, pentru cei care îl cunosc pe Dostoievski, că această situație este ilustrată perfect de personaje precum Marmeladov (”Crimă și pedeapsă”) ori Rogojin (”Idiotul”).
Plin de fervoare, rusul este neajutorat atunci când se află în fața datoriilor vieții, nu are nici învățătură, nici obișnuințe morale, tocmai fiindcă este convins că totul poate fi cunoscut prin viziunea sa totală, mistică.
Rusia, spune Gogol, citat de Besancon, ”simte mâna lui Dumnezeu în tot ce i se întâmplă și presimte apropierea unei alte împărății”. Pe de altă parte, întreaga țară recunoaște că împăratul, țarul, președintele reprezintă chipul lui Dumnezeu, pentru că el e tot numai iubire.
În vreme ce în Occident contează Justiția, rusului îi ajunge Iubirea, cu ea pedepsește și iartă, în funcție de ceea ce îi poruncește Duhul.
Ideile europene vor pătrunde greu în Rusia câtă vreme Biserica nu le validează. Gogol crede că modelul Bisericii ruse nu a fost Marta, gospodina pricepută, ci Maria, care s-a desprins de îndatoririle pământești și s-a așezat la picioarele Domnului.
”Biserica nu are influență asupra țarului și nici asupra poporului. Ea nu-i luminează, nu le propovăduiește nimic. Prin simpla ei existență îi impregnează de o emanație inefabilă care nu e nimic altceva decât lumina necreată, lumina Schimbării la Față. În această lumină, toate defectele și strâmbătățile Rusiei sunt înghițite și transfigurate mistic”.
Două cugetări ale lui Dostoievski vin să expliciteze situația:
1. ”Judecați poporul rus nu după ticăloșiile pe care le face atât de des, ci după lucrurile acelea mari și sfinte după care nădăjduiește chiar și în ticăloșia lui”.
2. ”Noi avem geniul tuturor popoarelor, dar avem în plus geniul rusesc, așadar noi putem să vă înțelegem, în timp ce voi nu ne puteți înțelege”.
Un filosof rus, Kireevski, scria la 1852, că o caracteristică a lumii europene este violența, moștenită de la Imperiul Roman, iar viața socială a Europei a luat naștere prin forță și prigoană, în vreme ce lumea slavă a luat naștere prin blândețe și prin asimilarea pașnică a cunoașterii din Bizanț.
(Exagerări, desigur).
Kireevski crede că Rusia se va elibera de jugul sistemelor europene exclusiv raționale și va găsi răspunsuri la marile probleme în cugetările profunde ale Sfinților Părinți.
Evident că nu toată Rusia este slavofilă și e suficient să îl citești pe Bulgakov pentru a vedea o altă perspectivă, dar nici aceea nu este pur europeană.
În rezumat, acestea sunt ideile cărții lui Alain Besancon, iar întrebarea care se pune este dacă nu cumva ele ar trebui cunoscute la Casa Albă și pe Downing Street. Se pare că la Palatul Elysee se știe câte ceva din ceea ce v-am povestit mai sus, poate de aceea președintele Emmanuel Maron are o altă viziune asupra războiului din Ucraina.
În fond, v-am vorbit despre o carte franțuzească.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Da domne’ te uiți la tv și vezi distrugerile totale ,schelete de clădiri , morții schingiuit de pe străzi si te gândesti la profunzimea sufletului rusesc , la filozofii imperiului rus si slugile lui ! si Americanu’ e prost! Și englezu’!
Mare om ,mare caracter!
Da de ce nu te duci mata măcar nițel,vreo câțiva ani,prin Siberia,sa-l descoperi la sursa!?
Ne-a învârtit domnul ziarist printre rafturile sale pline cu cărți despre Rusia, că să ne spună în final că președintele Franței e cam maron. Poate a aflat asta tot dintr-o carte, pe care de asemenea le-o recomandă , celor de la orice casă de culoare albă.
„Am pus mâna pe carte și de atunci, citesc și tot citesc cărți despre istoria, cultura, psihologia rușilor și ucrainienilor.” În „editorialul” de față scrieți numai despre ruși, ca despre un popor condus de religie, foarte patriot, iar despre ucraineni nici nu amintiți.
Din Dostoievski ați selectat două citate, cât se poate de „neutre”: 1.”Judecați poporul rus nu după ticăloșiile pe care le face atât de des, ci după lucrurile acelea mari și sfinte după care nădăjduiește chiar și în ticăloșia lui”. 2.”Noi avem geniul tuturor popoarelor, dar avem în plus geniul rusesc, așadar noi putem să vă înțelegem, în timp ce voi nu ne puteți înțelege”.
„O caracteristică a lumii europene este violența, moștenită de la Imperiul Roman, iar viața socială a Europei a luat naștere prin forță și prigoană, în vreme ce lumea slavă a luat naștere prin blândețe și prin asimilarea pașnică a cunoașterii din Bizanț. (Exagerări, desigur).” Sunt doar exagerări, sau sunt neadevăruri pur și simplu?
Astfel că, din citate potrivit alese, însăilați un „editorial” care prezintă o imagine idealizată a Rusiei. Lăsați literatura (din care selectați doar părți convenabile) și priviți războiul, domnule ziarist. Nu asta ar trebui să faceți într-un ziar, care este menit să aducă cititorilor informație și analize obiective?
Țara arde și Smeoreanu se piaptănă! Ești rupt de realitate, ziaristule sportiv, încerci iarăși să-i ridici în slăvi pe rușii tăi, să minimalizezi atrocitațile comise asupra civililor nevinovați. Deschide ochii și privește prezentul, el e cel care contează acum.
Sau rămâi la comentariile sportive, proaste și ele! Ai ajuns să scrii doar pentru bietul comentator care-i înjură pe (tot mai mulți) cei care nu sunt de acord cu tine. Comentariile de ieri ar trebui să-ți dea de gândit. Asta dacă iți pasă!
Este breking news pe CNN, e nebunie la Casa Albă și pe Downing Street 10, pentru cartea propusă de ziaristul cărturar. Toți o vor însă cu autograful lui Gheorghe , cel care le-a deschis mintea incuiaților de capitaliști.
” … întreaga țară recunoaște că împăratul, țarul, președintele reprezintă chipul lui Dumnezeu, pentru că el e tot numai iubire.
În vreme ce în Occident contează Justiția … ”
Dara … cei „cu chip istet de oaie creata”, pe un’ se afla ?!
În ultima vreme, cam lungă în opinia mea, doar titluri sforăitoare și conținuturi neconvingătoare, neargumentate suficient, subiective. Și din comentariile de mai sus, dar și din cele la editorialele din trecut, reiese dorința celor mai mulți dintre comentatori pentru analize obiective, argumentate din mai multe surse de încredere. În astfel de timpuri, cu război la frontiere, este nevoie de relatări obiective, eventual cu date din teren ale unui jurnalist, nu de preluări literare și filozofale din scriitori clasici ruși de secol al XIX-lea sau cel mult după scrieri de acum mai bine de un deceniu. Într-o carte, ca scriitor poți să fii subiectiv, să scrii chiar fabulații, dar într-un ziar, ca jurnalist, este nevoie să fii obiectiv, precis, informativ. Cititorii lectureaza o carte de beletristică/poezie/filozofie în mod diferit față de un ziar de informare. Aceasta este părerea mea.
Pe scurt: Dulapul dușman al țării noastre va fi demolat printr-o revoltă populară, cât de curând, că prea trăiește pe altă planetă, cu Zuza lui cu tot. Urez românilor care l-au votat să râme în pământ…până le va veni mintea la cap. Eu, având de ales între două ,,valori”, n-am mai votat deloc.
Lobodimir Jelinsky va retrograda din rolul de actor cabotin cu directive clare pe care le trasează către niște entități față de care el este un rahat cu ochi dar care îl bagă în seamă (mare e grădina…): faceți, dregeți, dacă nu, termină rușii tot Occidentul și NATO pe deasupra (hmmm, râde lumea…), la rolul de ,,sufleor” de doi bani. Gogoașa se va desumfla cu un damf urât mirositor (pleonasm de întărire!).
Dacă va trebui să votez un președinte, fiind silit să aleg între două nulități, respectiv Köveși sau Geoană (bă, serviciilor, o să vă trăsnească Dumnezeu, nenorociților, vă bateți joc de noi) voi emigra în Rusia cu cel mai mare drag, părăsind astfel in popor de gelatină. Sper însă că nu ca fi cazul!
P.S. Smeoreanu, cu bune, cu rele, rămâne totuși un bun patriot și chiar dacă a făcut/face parte din ,,intelligence” cum îl acuză unii (puțin probabil însă), nu-i poți reproș mai nimic, în timp ce unii comentatorii inepți și cipați sunt susceptibili de ,,port ilegal de sulă” (scuzați!), adică impotenți fizic și mental, cu
lipsa bărbăției și a unui simțământ fără de care nu poți fi numit om, numit iubirea de țara în care te-ai născut.
Nu este clar la ce editorial se referă comentariul de față. Jignirile au însă o țintă. Păcat că ziarul le permite postate și-și vede blazonul murdărit, deși susține că face „moderarea” comentariilor.
Iar ți-ai schimbat pseudonimul? Te dă de gol mirosul…
Nu domne, sunt tot eu. Iar mirosul, da, este Paco Rabanne, Million, nu mă despart de el.
Originalul se numește „1Million”, al tău sigur e apa chioară! Marfă rusească!
Bre, nu te pune, ești mic, eu cumpăr de 30 de ani doar când plec afară sau din aeroport. Poți fi sigur însă și tu de ceva: de faptul că ești…așa cum ești, că nu mai am voie să-ți zic prost.
Pentru asta de cumpara 1 Million de 30 de ani : „1 Million de Paco Rabanne este un parfum Lemnos Condimentat de barbati. 1 Million a fost lansat in 2008. 1 Million a fost creat de Christophe Raynaud, Olivier Pescheux, Michel Girard si Christian Dussoulier. Notele de varf sunt mandarina sangerie, grapefruit si menta; notele de mijloc sunt scortisoara, note condimentate si trandafir; Notele de baza sunt ambra, pielarie, note lemnoase si paciuli indian.”
Cu alte cuvinte el cumpara din aeroport parfumul inca inainte de aparitie !!!
Cred ca „decola” de la Geamana !!!!
Te uitași repede pe net, hoțule mic…dar tu nu folosești așa ceva că ești zgârcit…e bun și ,,odicolonul” ieftin, dacă ești spălat…deși…
Plecă băi tembelule de pe acum în Rusia și i-ați și sula cu tine ca să te simți mai bine, că tot ești cu ea mereu în mână , p-aci pe la rubrica idolului tău. Bați câmpii cu toate tâmpeniile care-ți trec prin cap, semne clare de delir. Acolo poți să votezi și cu cine vrei, că ai un singur candidat. Du-te repejor și ia-o prin Ucraina că să ajungi sigur.
Domne, pentru sulă trebuie să închiriez un autocamion special de transport. N-am cum să o iau prin Ucraina că, până mă voi hotărî sa plec, tot ținutul de dincolo de Moldova va fi rusesc. Din păcate!
P.P.S. În postările de la editorialul precedent a sărit din baie (deși o folosesc rar) toată haita pe CVititor.
Dar omul, bine pregătit, de bun simț, corect și moral, le-a făcut față cu brio.
Ce să le ceri unor papagali fără discernământ…
Și de ce o folosiți rar? De la constipație? Sau nu vă place apa? Sau amândouă?
Domnu’, domnu’, de haită vorbeam, ea este insalubră la propriu dar mai ales la figurat. Eu fac duș de minimum două ori pe zi deși nu transpir și nici nu miros a sconcs, ca alții…
Ati fost indus în eroare de faptul că nu am făcut acordul corect între subiect, ,,haita”, și predicat ,,o folosesc rar” (baia) în loc de ,,o folosește rar”. Nici gramatica nu (mai) suportă cipații…
Ca să închei discuția, ești un individ care, declarativ, miroși frumos dar care, indubitabil (fiindcă recunoști) este un agramat!
PS Dacă miroseai miștocăreala de la 11.1, nu mai picai în ridicol. Din nou!
Corect, ca să încheiem discuția, pentru unii mai e mult până departe, dle ,,miștocăreală”. Râde lumea…și nu de mine! Așa agramați cum sunt eu, mai rar, bobocule!
P.S. Și ca să vezi cât de naiv (era să zic prost) ești, află de la mine cine este agramatul:
-,, ești un individ care, declarativ, miroși frumos”- greșit, nota 2.
– corect: ,,carea miroase frumos”.
Și te mai dai deștept! Iată cine a picat, întradevăr, în ridicolul din drum.
Pentru Paco Rabanne rusesc:
-Tu miroși
-El miroase
Eu discutam cu tine, deci ia nota aia și bagă-ți-o undeva! Adânc!
Ha, ha, ha, atunci de ce mai jos ai scris ,,dar care este un agramat”, nu tot cu mine discutai? Acordul trebuia făcut cu ,,individul (el)”, puștiule!’ Ai vrut sa faci pe deșteptul dar de fapt te-ai făcut de râs.
P.S. Mai bine îți băgai tu un băț în locul știut, nota 2 rămânând valabilă, ba i-am ,,adăugat” și un ,,minus”.
Anonim M, parfumul Paco Rabanne pour Homme a fost lansat în anul 1973, cu variante ulterioare.
Dar odicolonul tău este cu mult mai vechi!
La câtă reclamă i-am făcut în rândul ,,odicoloniștilor” ar trebui să trec pe la casieria lui nenea Paco, dar la cei 88 de cotolani ai săi, e posibil să-i tremure mâna…
Cum intervin cei doi instigatori, cum scade nivelul discuțiilor. Ăștia sunt mai mulți într-unul, de fapt un personaj toxic cu ceva probleme la mansardă.
Era vorba de 1 Million, mult stimata si iubita Cooperativa „Igiena”
Cat despre odicolonul meu…prefer sa nu comentez o răutate nejustificata.
Măi Boni, de ce tot insiști, ți-ai luat-o și gata! Te afunzi și mai rău cu fiecare comentariu. Nu vrei să incetezi? Deja întreci măsura, era cazul să-ți dai singur seama, dacă aveai puțină minte!
Se pare că ai pațit la fel și duminică, sub alt pseudonim. Asta înseamnă că-ți place!
Vezi bre de minge, nu-i purta de grija, e mai destept decat toti voi la un loc desi, vorba lui Voda Lapusnenu…
Noi suntem mai putini…
Nea’ Cutare, citește mai atent comentariile, nu mai da cu bâta în baltă. Și ce duminică visezi?
Mare e grădina…
Lepusnenu e vreun vecin? Iar „toti voi” e în ebraică? Că nu pricepem…Un lucru mă liniștește, că sunteți puțini!
Fraieri (scuze!) mai sunteți. V-ați pus la mintea lui Boni…v-a instigat cu parfumul și ideile lui, v-a dat la temelie, v-a făcut ca la Nufărul și chiar ați uitat de unde ați plecat. După cum se vede a eclipsat și Rusia (discuția despre…).
Altădată nu-l mai băgați în seamă, lăsați-l să vorbească singur.
Aferim Moromete !
Si ca sa păstrăm parfumul personajului din romanul scris de M. Preda sa redam si o fraza monumentala rostita de Ilie Moromete si care se potrivește situației actuale:
” Si da-ne noua, Doamne, cat mai multe liturghii si colive, si ada cat mai multe proaste la biserica. Slava tatălui si fiului si sfântului duh ”
In rest : Bravo Boni ! Ești bărbat adevărat !
Lume multa….OAMENI putini !
Comentariile sunt închise.