Pe 2 februarie este mare sărbătoare pentru creștinii ortodocși, fiind prăznuită Întâmpinarea Domnului, la 40 de zile de la nașterea lui Hristos. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.
În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sunt întâmpinați de dreptul Simeon și prorocita Ana.
Răul s-a stins în urma rugilor
Potrivit www.creștinortodox.ro, sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de Papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.
În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Nașterii Domnului).
Scrierile spun că la 528, un cutremur a răpus multe vieți în ținutul Antiohiei. După 13 ani, a izbucnit o epidemie de ciumă în Constantinopol, omorând mii de oameni zilnic.
Fiindcă nenorocirile se țineau lanț, au început să se țină slujbe de izbăvire, cu precădere în timpul sărbătorii Întâmpinării Domnului. Tot răul s-a stins în urma rugilor, așa că Biserica a ridicat la rang înalt acest moment de peste an. Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.
Ursul prevestea cât de repede vine primăvara
În credința populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii. I.I.
